Căci toate nevoile creației își găsesc răspuns doar în Venirea Lui. „Această rugăciune însumează tot ceea ce inima creștinului poate dori – distrugerea puterii lui Satan; eliberarea creației din robia stricăciunii; alungarea păcatului și a durerii din inimile indivizilor și din lume; restaurarea tuturor lucrurilor; întemeierea Împărăției dreptății; momentul când Isus va vedea deplin munca sufletului Lui și când va primi, pe deplin, răsplata ce I-a fost promisă. Fiecare mădular al Bisericii luptătoare să se alăture apostolului, în strigătul tânjirii lui – «Amin, vino, Doamne Isuse»” (Dr. E. R. Craven). Episcopul J. C. Ryle spunea: „Vino, Doamne Isuse, ar trebui să fie rugăciunea noastră zilnică”. Și noi oare să nu încheiem un legământ, împreună, ca atât timp cât vom avea suflare, să ne rugăm, fără să lăsăm să treacă nici măcar o zi: „DA, VINO DOAMNE ISUSE”?

Mulți au încercat să-L facă pe Isus Domnul vieților lor și au eșuat pentru că au încercat prin propriile lor puteri. Nimeni nu-L poate numi pe Isus Domn decât prin Duhul Sfânt. De aceea Pavel se roagă ca noi să fim întăriți cu putere. prin Duhul Lui, astfel încât Cristos să-Și poată face în sfârșit locuința în inimile noastre și să se simtă pe deplin acasă acolo. Secretul Domniei lui Isus este dorința ca Duhul Sfânt să-L facă pe Isus Domnul vieților noastre, și încrederea în Duhul că va împlini aceasta pentru noi.

Vechea și noua creație; Natural și spiritual; Întuneric și lumină; Pământesc și ceresc; Între aceste aspecte contrastante stă Isus Cristos și ceea ce El înseamnă pentru fiecare. Spatele Său este îndreptat înspre prima categorie, cu un puternic „Nu!” dat de Crucea Sa. Fața Lui este îndreptată înspre ce-a de-a doua categorie, cu un puternic „Da!” dat de învierea Sa.

Ascultă, Domnul Isus Cristos te-a cumpărat ca să te elibereze. Când înțelegi acest lucru, atunci bucuria vieții tale este să vii, să stai în fața ușii harului și să-i permiți să-ți găurească lobul urechii inimii, astfel încât să poți fi robul Lui din dragoste, pentru totdeauna. El te-a cumpărat! Te-a cumpărat ca să te elibereze! Nu numai de iad, ci și de lume, de carne și de diavol. El te-a cumpărat ca să te elibereze! Oh, vino la El! Sărută-i picioarele străpunse de cuie și primește din mâna Lui măreața mântuire pe care a cumpărat-o cu sângele Său! Și amintește-ți: El te-a cumpărat ca să te elibereze!

Viața divină din noi vine de la Dumnezeu și depinde în totalitate de El. Așa cum am nevoie în fiecare clipă să respir aerul proaspăt, așa cum soarele își trimite în fiecare clipă lumina spre pământ, tot așa, sufletul meu poate fi puternic numai având o comunicare directă și vie cu Dumnezeu.

Rugăciunea este expresia credinței. De asemenea, le-a arătat că rugăciunea, care este expresia credinței, trebuie să fie și expresia vieții, stăpânită de compasiune, iertare, dar și de căutarea iertării.

Și noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și tot așa eram și în ochii lor. - Numeri 13:33 Bineînțeles că erau. Dacă cineva insistă să se numească pe sine lăcustă, probabil că nu va fi numit de alții leu. Oamenii aceștia se evaluau corect pe ei înșiși - erau niște oameni-lăcuste adevărați. Să privim aceste cuvinte în contextul lor pentru a înțelege ce înseamnă să fii un om-lăcustă și pentru a pricepe ceva din tragedia vieții lui. Acești oameni au fost chemați și răscumpărați din robia Egiptului, au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise, au băut din stânca duhovnicească care era Cristos și li se poruncise să intre în stăpânirea unei țări mari pentru Dumnezeu. În aceste circumstanțe, în vederea pregătirii pentru cucerire, au fost trimiși să iscodească țara pentru popor. Au intrat în țară și au văzut că era exact așa cum a promis Dumnezeu că este, dar au descoperit și că acolo erau cetăți mari și fortificate, locuite de uriași. Aceste lucruri din urmă le-au ocupat într-o așa de mare măsură viziunea și gândirea, încât n-au mai avut ochi sau minte pentru nimic altceva. Cu cât se uitau mai mult la uriași și […]

Așadar, trebuie să ne întoarcem la sfera și condițiile în care Domnul ne-a așezat, având această atitudine: Dumnezeu are un gând pentru mine, unul dintre ai Săi; iar acel gând este ca, prin situațiile și suferințele din viața mea, El să dezvolte în mine trăsăturile Fiului Său.

Astfel, calea Duhului Sfânt cu noi este să ne aducă în condiții, situații și nevoi concrete și vii, în care numai o cunoaștere proaspătă a Domnului Isus poate fi eliberarea, mântuirea și viața noastră. Și acolo să ne dea, nu o revelație a adevărului, ci o revelație a Persoanei, o nouă cunoaștere a Persoanei, să ajungem să-L vedem pe Cristos într-un mod care va răspunde exact nevoii noastre. Noi nu ne apropiem de „ceva”, ci de „Cineva”.

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri! - Filipeni 4:16 Foarte rar am văzut creștini care să nu se îngrijoreze. Marea majoritate sunt împovărați de multe îngrijorări. A fost odată o mamă care avea șapte fii. Ea spunea: „Sunt îngrijorată până la moarte pentru fiecare dintre fiii mei, până când toți vor crește și vor fi mântuiți”. Când un frate i-a spus că este greșit să se îngrijoreze – că de fapt acest lucru este un păcat – ea i-a răspuns: „O mamă trebuie să fie îngrijorată pentru copiii ei. A nu te îngrijora este un păcat”. Atunci fratele respectiv i-a arătat cuvintele de la Filipeni 4:6-7. Cu toate acestea, ea considera că îngrijorarea despre care se vorbește acolo nu avea, probabil, legătură cu felul ei de a se îngrijora, deoarece, conform gândirii ei, o soție trebuie să se îngrijoreze pentru soțul ei, părinții trebuie să se îngrijoreze pentru copiii lor, iar oamenii de afaceri trebuie să se îngrijoreze cu privire la afacerile lor. Cu toate acestea, să vedem clar că Biblia afirmă categoric: „Nu vă îngrijorați de nimic” – punct!