Ascultă, Domnul Isus Cristos te-a cumpărat ca să te elibereze. Când înțelegi acest lucru, atunci bucuria vieții tale este să vii, să stai în fața ușii harului și să-i permiți să-ți găurească lobul urechii inimii, astfel încât să poți fi robul Lui din dragoste, pentru totdeauna. El te-a cumpărat! Te-a cumpărat ca să te elibereze! Nu numai de iad, ci și de lume, de carne și de diavol. El te-a cumpărat ca să te elibereze! Oh, vino la El! Sărută-i picioarele străpunse de cuie și primește din mâna Lui măreața mântuire pe care a cumpărat-o cu sângele Său! Și amintește-ți: El te-a cumpărat ca să te elibereze!

Viața divină din noi vine de la Dumnezeu și depinde în totalitate de El. Așa cum am nevoie în fiecare clipă să respir aerul proaspăt, așa cum soarele își trimite în fiecare clipă lumina spre pământ, tot așa, sufletul meu poate fi puternic numai având o comunicare directă și vie cu Dumnezeu.

Rugăciunea este expresia credinței. De asemenea, le-a arătat că rugăciunea, care este expresia credinței, trebuie să fie și expresia vieții, stăpânită de compasiune, iertare, dar și de căutarea iertării.

Și noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și tot așa eram și în ochii lor. - Numeri 13:33 Bineînțeles că erau. Dacă cineva insistă să se numească pe sine lăcustă, probabil că nu va fi numit de alții leu. Oamenii aceștia se evaluau corect pe ei înșiși - erau niște oameni-lăcuste adevărați. Să privim aceste cuvinte în contextul lor pentru a înțelege ce înseamnă să fii un om-lăcustă și pentru a pricepe ceva din tragedia vieții lui. Acești oameni au fost chemați și răscumpărați din robia Egiptului, au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise, au băut din stânca duhovnicească care era Cristos și li se poruncise să intre în stăpânirea unei țări mari pentru Dumnezeu. În aceste circumstanțe, în vederea pregătirii pentru cucerire, au fost trimiși să iscodească țara pentru popor. Au intrat în țară și au văzut că era exact așa cum a promis Dumnezeu că este, dar au descoperit și că acolo erau cetăți mari și fortificate, locuite de uriași. Aceste lucruri din urmă le-au ocupat într-o așa de mare măsură viziunea și gândirea, încât n-au mai avut ochi sau minte pentru nimic altceva. Cu cât se uitau mai mult la uriași și […]

Așadar, trebuie să ne întoarcem la sfera și condițiile în care Domnul ne-a așezat, având această atitudine: Dumnezeu are un gând pentru mine, unul dintre ai Săi; iar acel gând este ca, prin situațiile și suferințele din viața mea, El să dezvolte în mine trăsăturile Fiului Său.

Astfel, calea Duhului Sfânt cu noi este să ne aducă în condiții, situații și nevoi concrete și vii, în care numai o cunoaștere proaspătă a Domnului Isus poate fi eliberarea, mântuirea și viața noastră. Și acolo să ne dea, nu o revelație a adevărului, ci o revelație a Persoanei, o nouă cunoaștere a Persoanei, să ajungem să-L vedem pe Cristos într-un mod care va răspunde exact nevoii noastre. Noi nu ne apropiem de „ceva”, ci de „Cineva”.

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri! - Filipeni 4:16 Foarte rar am văzut creștini care să nu se îngrijoreze. Marea majoritate sunt împovărați de multe îngrijorări. A fost odată o mamă care avea șapte fii. Ea spunea: „Sunt îngrijorată până la moarte pentru fiecare dintre fiii mei, până când toți vor crește și vor fi mântuiți”. Când un frate i-a spus că este greșit să se îngrijoreze – că de fapt acest lucru este un păcat – ea i-a răspuns: „O mamă trebuie să fie îngrijorată pentru copiii ei. A nu te îngrijora este un păcat”. Atunci fratele respectiv i-a arătat cuvintele de la Filipeni 4:6-7. Cu toate acestea, ea considera că îngrijorarea despre care se vorbește acolo nu avea, probabil, legătură cu felul ei de a se îngrijora, deoarece, conform gândirii ei, o soție trebuie să se îngrijoreze pentru soțul ei, părinții trebuie să se îngrijoreze pentru copiii lor, iar oamenii de afaceri trebuie să se îngrijoreze cu privire la afacerile lor. Cu toate acestea, să vedem clar că Biblia afirmă categoric: „Nu vă îngrijorați de nimic” – punct!

Ce puternică este cursa lucrurilor văzute și cât de necesar este ca Dumnezeu să ne păstreze în cele nevăzute! Pentru a umbla pe apă, Petru trebuia să umble; dacă voia să înoate, trebuia să înoate; dar nu le putea face pe amândouă. Dacă vrea să zboare, pasărea trebuie să se depărteze de garduri și de copaci și să să încreadă în aripile care o poartă. Dacă va încerca să rămână aproape de pământ, zborul ei va fi slab. Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor sale proprii și să-l facă să înțeleagă că nu putea face nimic din propriul său trup. A trebuit să-și privească propriul trup ca pe unul mort pentru a putea depinde apoi de Dumnezeu cu privire la întreaga lucrare. Când și-a luat ochii de la sine însuși și s-a încrezut numai în Dumnezeu a devenit pe deplin convins că ceea ce Dumnezeu a promis, putea să și împlinească. Aceasta ne învață Dumnezeu și pe noi. El trebuie să oprească rezultatele încurajatoare până când învățăm să ne încredem fără ele, iar apoi plăcerea Lui este să-Și facă lucrarea Sa reală, atât în fapt, cât și în credință. Să privim doar la El astăzi pentru […]

Următoarele paragrafe scrise de Harriet Beecher Stowe au format, prima dată, introducerea unei cărți scrise de Christopher Dean și publicate în 1847, intitulate „Religia, așa cum ar trebui să fie: experiența remarcabilă și moartea triumfătoare a lui Ann Thane Peck”. Ann Thane Peck a fost o tânără cu o purtare foarte plăcută, remarcată pentru devotamentul ei față de cauza lui Cristos, pentru pietatea ei personală și pentru experiența remarcabilă prin care a trecut pe patul morții. Ea a murit la vârsta de optsprezece ani, în noiembrie 1842. ---- Sperăm că biografia acestei tinere, interesantă nu numai din pricina caracterului ei plăcut, ci și datorită devoțiunii ei timpurii unice și a morții ei premature, să fie folositoare, mai ales pentru cei care se găsesc, asemeni ei, în zorii vieții.   Unele lucruri pe care le conține sunt neobișnuite și am vrea să atragem atenția cititorilor asupra lor. 1. Ea este exemplul unuia care a căutat în mod serios și practic să facă tot binele pe care l-a putut face. Mulți creștini sunt mulțumiți dacă fac ceva, alții își doresc să se asigure că fac multe lucruri, dar sunt puțini cei care recunosc obligația, și depun eforturi determinate, să facă tot ce pot. […]

Când te întorci la Domnul se întâmplă ceva. În afară de faptul că păcatele îți sunt iertate, povara ți s-a luat de pe umeri și ai pace și bucurie în inima ta, se întâmplă și alte lucruri. Unul dintre acestea este că Duhul Sfânt vine să locuiască în inima ta. El este acolo, dar foarte mulți oameni nu înțeleg cu funcționează acest lucru. Foarte mulți au venit la Domnul și se gândesc că, într-o zi, ceva miraculos se va întâmpla cu ei și din acea zi vor deveni oameni spirituali. Nu este așa! A-i da loc Duhului Sfânt să lucreze este responsabilitatea noastră. Vă voi da niște exemple din Biblie în acest sens. 2 Împărați 4 redă întâmplarea cu înmulțirea untdelemnului. Proorocul i-a zis femeii să împrumute vase goale de la vecini, să le ducă acasă, să închidă ușa și apoi i-a zis că untdelemnul nu se va termina până când acele vase nu se vor umple. Femeia avea un mic vas cu untdelemn, asemeni celor folosite de prooroci, și a început să toarne în vasele mari pe care le avea, iar untdelemnul nu s- oprit. Cu ocazia înmulțirii pâinilor, Domnul le-a zis ucenicilor sa aduce cele cinci pâini și […]