Nu judecați după înfățișare, ci judecați cu o judecată dreaptă! – Ioan 7:24
Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. – Ioan 8:15-16
Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci, cu ce judecată judecați, veți fi judecați, și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. – Matei 7:1-2
Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea. – Romani 14:4
Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec. Căci n-am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul. De aceea, nu judecați nimic înainte de timpul stabilit, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu. – 1 Corinteni 1-5
Înțelegerea pe care d-l Groves a avut-o despre unitatea familiei lui Dumnezeu, încă de la începutul alergării lui creștine, l-a călăuzit în modul în care i-a judecat pe alții; l-a ajutat să rămână în dragoste și să caute întotdeauna pacea și bunăstarea celor care simțea că-I aparțin lui Cristos. Pentru a judecat drept, a văzut că este important să caute să vadă totul așa cum Domnul vede și nu după cum vorbesc și judecă oamenii. Chiar dacă nu era el însuși legat de vreo instituție, nu accepta condamnarea generală a instituțiilor religioase, crezând că acestea au avut un rol în împlinirea unor scopuri importante, și că în multe cazuri, îi aparțineau lui Dumnezeu.