MESAJE CREȘTINE

Legat de cortul întâlnirii, Dumnezeu a spus lui Moise exact, ce și cum să facă, în mod amănunțit. Moise a făcut așa, apoi a urmat o inspecție. Dumnezeu a verificat pe rând lucrurile pe care le făcuse Moise, toate erau exact cum poruncise El. Atunci slava Domnului s-a arătat și a umplut Casa.

Domnul Isus Cristos, Marele Apostol, a venit pe acest pământ cu o misiune specială; aceasta era să moară la Golgota, ca preț de răscumpărare și după isprăvirea acestei lucrări, se va înălța la cer. Exact așa a și fost. La Golgota, când era pe cruce, a spus: „Am intrat în scopul lui Dumnezeu! Am sfârșit lucrarea!” (așa ar trebui tradus pentru că nici nu s-a sfârșit, nici nu s-a isprăvit). Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac (Ioan 14:16). Dacă citim Ioan 14:15-16 putem vedea ce lucrare va avea acest Mângâietor.

El ia lucrurile care sunt adevărate în Cristos (ceea ce Domnul Isus a făcut la Golgota) și le face reale pentru noi. Acesta este cel mai dificil lucru. Când galatenii au văzut pe Isus Cristos răstignit în fața ochilor lor, au înțeles evanghelia; apoi altcineva a venit și i-a derutat, lucrurile au ajuns încurcate. Aceasta i-a produs lui Pavel foarte multă suferință: Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi! (Galateni 4:19) Acești galateni erau întorși la Domnul, erau ai Domnului, un timp au alergat bine, dar a venit cineva care le-a tăiat alergarea, și nu au mai alergat. Lucrarea cea mai importantă a Duhului Sfânt este să transfere ceea ce este adevărat în Cristos, să fie adevărat în noi. … va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi (Ioan 14:14).

Ați mai văzut pe cineva să fie atât de preocupat, cum era Pavel vizavi de cei din Galatia? Să fie atât de îngrijorat pentru faptul că ei nu au avansat în viața de credință? Când poporul Israel era în Egipt, au înțeles că trebuie să junghie un miel, să stropească cu sângele lui ușiorii ușii, să mănânce carnea cu ierburi amare și să fie gata de călătorie. Ei au făcut toate acestea și au ieșit biruitori. Dumnezeu i-a scos cu mână puternică și au ajuns până la Marea Roșie. Marea Roșie este imaginea Domnului Isus Cristos care a murit pentru noi. După ce au trecut Marea Roșie, au ajuns în pustie și știți ce s-a întâmplat acolo. Pustia are rolul să scoată la iveală ce este în inima noastră. Dumnezeu vrea să vedem ce este în noi. Am auzit multe persoane care își exprimau surprinderea de ceea ce a ieșit din ei în diferite situații. Nu le venea să creadă. Dacă aș întreba un om foarte moral de aici: „Tu ai putea să cazi într-un anumit păcat, un păcat mare?” Nu ar crede că ar fi capabil de așa ceva. Inima noastră este nespus de vicleană, este înșelătoare. Nu numai că noi suntem înșelați, dar înșelăm și pe alții. Știți ce situații au fost în pustie. Eu vreau să scot un singur eveniment în evidență. Când iscoadele s-au întors din Canaan și au început să descrie țara, a fost foarte mare tulburare. Au ieșit la iveală lucruri care erau în inima poporului. Cine a inițiat trimiterea iscoadelor? Dumnezeu a făcut aceasta. Trebuia să iasă la iveală toate lucrurile care erau în inima lor, și au ieșit. Iosua și Caleb, le-au vorbit într-un mod foarte prietenos și plin de dragoste: „Numai să nu vă răzvrătiți împotriva Domnului. El va fi cu noi ” Ei nu au ascultat și rezultatul a fost că foarte puțini, doar două persoane, au intrat în Canaan dintre toți cei care au ieșit din Egipt. Toți ceilalți au murit în pustie.

Când noua generație (după 40 de ani de pustie) a trecut Iordanul, imaginea aceasta reprezintă faptul că noi am murit împreună cu Cristos. Și poporul s-a grăbit să treacă (Iosua 4:10b). Erau copiii despre care părinții lor spuneau că vor fi de jaf: ei au intrat în țară. După ce au intrat în țară, vrăjmașul era acolo. Pe fiecare teritoriu pe care ei trebuiau să calce, vrăjmașul era acolo și nu voia să le cedeze nici o bucată de pământ. Exact așa este și astăzi. Poți să fii al Domnului, să fii născut din nou. Ești răscumpărat de Domnul. Ai văzut pe Domnul răstignit pe cruce pentru tine, te-ai bucurat, ai crezut în El. Totul este în regulă și totuși, la urmă, poți să ajungi să pieri în pustie. Fraților, eu cred că majoritatea creștinilor sunt copii, au rămas copii. Uitați-vă cum gândește un copil. Au fost trei piedici foarte mari în calea acestui popor.

Ierihonul reprezintă fortărețele care sunt zidite în mintea noastră. Cine poate să zică că nu are astfel de fortărețe (puncte fixe) în mintea lui? Care este punctul central al unei strângeri de duminică dimineața? Care este punctul central al fiecărei strângeri? Este predica. Dacă nu ar fi predică? Dacă am veni, am sta împreună și nu am zice nimic? Am ști că suntem în prezența Domnului. Foarte mulți ar pleca, după câteva strângeri, s-ar duce. Pentru mulți predica este punctul central. Din locurile unde am fost, am venit setați să credem într-un anumit fel și fiecare crede că așa cum știe el, este corect. De ce nu vrem să discutăm puncte teologice? Știți de ce? Pentru că este posibil să nu mai avem o altă întâlnire, fiecare ar ține de punctul lui teologic. Niște frați din Ungaria au venit la Oradea. Erau foarte deschiși, erau baptiști independenți. Am spus acestor frați: „Noi avem foarte mare nevoie de voi, pentru că am vrea să ne schimbăm. Am vrea să învățăm să putem să mergem pe cale cu cineva care gândește diferit.” Ce ne leagă pe noi? Ne leagă faptul că gândim la fel? Putem să ne tolerăm unul pe celălalt, dacă nu gândim la fel? Ar trebui să putem. Să rămânem în ceea ce Domnul ne-a arătat, în lucrurile pe care le-am văzut, să putem să acceptăm pe celălalt așa cum e. Să nu ne apucăm la discuții asupra părerilor îndoielnice. Așa ar fi normal. Ei nu au acceptat să țină legătura cu noi, pentru că au crezut că noi vrem să îi facem ca și noi. Însă o parte din ei au acceptat să păstreze legătura. „Noi avem atâtea legături în Ungaria și nu putem să renunțăm la ele.” Nimeni nu le-a cerut asta.

Fiecare seminție a primit un anumit teritoriu. În cadrul acelui teritoriu, fiecărei familii Dumnezeu i-a zis: „Acest teren este al tău!” Dacă începi să experimentezi ceva, ceea ce Domnul ți-a dat, este extraordinar! Nu vom experimenta toți la fel, dar împreună vom experimenta ceva extraordinar!

Dumnezeu le-a dat țara, le-a împărțit-o și în Judecători citim cea mai jalnică istorie posibilă. Semințiile nu au reușit să izgonească pe vrăjmașii care erau acolo. Teritoriile în a căror posesie trebuiau să intre, vrăjmașul era acolo. Unele seminții i-au tolerat pe vrăjmași, i-au obligat să plătească un tribut, dar unele seminții au plătit ele, tribut. Cine are curaj să zică că a intrat în stăpânirea a aceea ce Dumnezeu ne-a dat? Nici unul! Totul din jurul nostru se opune să intrăm în stăpânirea a ceea ce a pregătit El pentru noi. Totul te presează. Nimeni nu îți ia mântuirea. Un născut din nou, nu mai poate ajunge nenăscut din nou. Nu aceasta este problema, ci să intri în stăpânire împreună cu toți sfinții. Să intri în stăpânirea a ceea ce este în Cristos, aceasta este extraordinar!

Judecări 1
“19 Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care de fier.
20 Au dat Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
21 Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim, şi iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi.
22 Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei.”

Cu toate acestea, nu au obținut biruință deosebită. Trăim o vreme dificilă cum nu cred că a mai fost în istorie. Toate lucrurile se clatină, tot ce nu e zidit pe Domnul, se clatină. Fiecare cunoaște și înțelege adevărul în felul lui. Am fost undeva și doar atât am îndrăznit să spun, că cele două căi de la Matei 6, calea largă și calea îngustă, nu se referă la lume. Dacă noi am zice: „Noi suntem pe calea îngustă și lumea este pe calea largă.” Nu este așa. Casa zidită pe stâncă și casa zidită pe nisip, credinciosul zidește casa pe stâncă, necredinciosul zidește casa pe nisip. Normal! Au venit vânturile, au venit șuvoaiele, casa zidită pe nisip s-a prăbușit, în timp ce casa zidită pe stâncă, a rămas. Calea îngustă, este atât de îngustă, încât tot ce este în viața ta și nu este din Domnul, va ieși la iveală. Dacă eu vin, sunt un om moral, nu zic multe, mulți vin și nu știi ce se petrece cu ei, totul este în regulă. Dintr-o dată, apar niște probleme și omul acesta moral, liniștit, se poticnește și pleacă. De ce? Pentru că nu avea ceva real în viața lui. Istoria lui Israel este tristă, dar Dumnezeu este plin de îndurare și prin tot felul de situații a ridicat pe unii oameni; El a văzut nenorocirea poporului și cum îi apăsa vrăjmașul. Ei au strigat către Domnul și din când în când, le-a trimis câte un izbăvitor, care îi scotea din necazurile lor. Tot așa s-a întâmplat și cu creștinii în decursul istoriei. A fost la noi un frate din Cipru, care a avut tangență cu cineva din Anglia, care i-a povestit de ceva trezire. A așteptat și el această trezire, dar a ajuns la 70 de ani și trezirea nu a venit. Eu i-am spus: „Mi-ar place ca în adunarea în care sunt să fie niște oameni simpli, treji, care urmează pe Domnul. Cu trezirea nu se întâmplă multe lucruri.” Cineva a zis: „Aș vrea să fiu așa de bolnav de dragoste, încât să pot să molipsesc pe alții.” Și eu aș vrea să fiu așa. Dacă citim istoria. vedem cât de greu era în Vechiul Testament, cum s-au derulat lucrurile și ce s-a întâmplat; trebuie să fim conștienți că tot așa de greu este și în vremea de acum. Dumnezeu le-a dat țara, le-a dat promisiunile, le-a vorbit de multe ori în pustie, le-a spus despre țară, cum este, ce se întâmplă în ea. Poporul a știut despre țară, ascultau cu plăcere, dar când au ajuns în punctul în care trebuiau să intre în ea, au apărut problemele. Tot așa este și cu noi astăzi. Să fii al Domnului, să te bucuri de Domnul, să înțelegi mântuirea, să vorbești, s-o descoși, să tratezi versetele din punct de vedere teologic, poți să faci aceasta, însă, să intri în posesia lui Cristos, El să fie format în tine, aceasta este cu totul altceva! Aceasta este lucrarea pe care Duhul Sfânt o face astăzi. Nu vreau să vorbesc acum despre această lucrare, dar vreau să spun că lucrarea spirituală se bazează pe Duhul Sfânt. Nu există lucrare spirituală fără să înveți să auzi ce îți spune ungerea. Câți dintre cei care sunt aici știu să se ducă la Domnul și să-l întrebe: „Doamne, care este părerea Ta?” Poate Domnul să ne răspundă? Putem să auzim glasul Lui? Majoritatea nu pot să facă asta, nu cunosc aceste lucruri. Vrăjmașul este foarte grijuliu ca urechile noastre să fie ocupate cu alte zgomote, să nu putem să ne facem nici măcar atâta timp, să stau liniștit, să închid telefonul, să închid absolut orice comunicare dinafară și să vin la Domnul. Dacă învăț acest lucru, voi vedea că din când în când, Domnul vorbește inimii mele.

Acesta este cel mai important lucru. Pentru că este așa de important, de aceea este și așa mare confuzie și oamenii vorbesc foarte mult despre Domnul, dar foarte puțini sunt cei care-L experimentează. Știți ce înseamnă să fii blând? Nu poți să te rogi „Doamne, vreau să fiu blând!” Nu poți să fii! Când Duhul Sfânt lucrează și aduce în inima ta ceea ce este Cristos, vei vedea că în anumite situații tu rămâi liniștit. Moise nu a vrut să fie cel mai blând om de pe fața pământului, dar el a fost. Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape (Filipeni 4:5). S-au schimbat multe lucruri de când Domnul Isus Cristos a venit, de când s-a înălțat la cer și de când Duhul Sfânt s-a coborât. Un frate mi-a scris într-un mesaj că Domnul din când în când, ne strânge mâna, ne duce înainte, iarăși ne strînge mâna, să vedem că este acolo. I-am spus: „Aceasta nu e adevărat! El nu ne strânge mâna pentru că El este în noi.” De când Domnul Isus a venit, de când s-a coborât Duhul Sfânt, totul este lăuntric, nu mai este exterior. O cântare spune: „Trage-mă după Tine.” Nu este adevărat! “Dacă vrea cineva să vină după Mine!” Vrei să vii după Domnul? Leapădă-te de tine, ia-ți crucea în fiecare zi și așa să-L urmezi. Totul este lăuntric, nu mai este exterior. Cunosc pe Domnul. Când aud pe cineva vorbind, pot să îmi dau seama, dacă duhul lui este umil sau mândru. Nu văd aceasta din cuvintele lui, ci din atitudinea lui. Eu cred că și între voi sunt persoane care pot face asta. „Scos-a El afară pe cineva? Nicicând nu, nicicând nu.” Primul lucru pe care trebuie să-l faci, este să vii la El și să spui: „Doamne, sunt aici. Știi cât sunt de fragil, cât sunt de nepriceput. Învață- mă să pot să Te ascult, să Te aud. Lucrează în inima mea să pot primi ceea ce spui Tu. Vreau să mă predau cu toată ființa în mâinile Tale. Lucrează în inima mea.” Eu cred că dacă cineva face sincer acest lucru, Domnul îl ascultă. Nu e complicat. După ce ai deschis ușa și El a intrat, vei vedea cum pas cu pas El începe să lucreze. Să ne încredem în El. El lucrează. În felul acesta își va duce la îndeplinire lucrarea în viețile noastre. Să înțelegem căile Lui. Să putem să-l înțelegem pe El. Amin!