Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. 1 Împărați 18:7
Iubiți frați și surori, calea prin care Dumnezeu l-a adus din nou pe Ilie față în față cu Ahab a fost una indirectă. Când Dumnezeu l-a trimis prima dată la Ahab, a mers direct la el și i-a vestit „sentința morții”, a judecății asupra acestuia și asupra poporului. De data aceasta însă, când l-a trimis înapoi la Ahab, Dumnezeu a făcut în așa fel încât să-l întâlnească mai întâi pe Obadia, iar prin acesta, pe Ahab.
Cine era Obadia? Să nu-l confundăm pe acest Obadia cu profetul Obadia, care a scris una dintre cărțile Vechiului Testament, formată dintr-un singur capitol. În cazul nostru Obadia nu era profetul, ci administratorul casei lui Ahab.
Cine era acest Obadia? Însuși numele Obadia înseamnă slujitorul Domnului. Observați contradicția? Deși numele lui însemna „slujitorul Domnului”, el era un administrator în slujba împăratului Ahab.
Ce fel de om era Obadia? Biblia ne spune că era un om evlavios. Se temea de Domnul încă din tinerețea lui. Se asemăna cu tânărul bogat care a venit la Domnul în Matei 19. Și pentru că păzise poruncile din tinerețea lui, Domnul l-a privit și l-a iubit.
Obadia era un om în toată firea. Se temuse de Dumnezeu din tinerețea lui, dar, din nefericire se temea și de Ahab. De ce? Când Ilie i-a zis: „du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’”, el a răspuns: „Nu mă trimite înapoi, pentru că dacă-i voi spune asta împăratului Ahab, iar Domnul te va lua și te va duce, Ahab mă va omorî”. În loc să se teamă numai de unul Singur – de Dumnezeu, se temea de doi – de Dumnezeu și de împăratul Ahab.
Ce fel de persoană era Obadia? Când Izabela i-a omorât pe profeții lui Dumnezeu, el a îndrăznit să ascundă o sută de profeți în două peșteri și i-a hrănit cu apă și pâine. Acest lucru este foarte lăudabil. Totuși nu a fost găsit potrivit ca să fie folosit de Dumnezeu pentru a-l hrăni pe profetul Ilie. Mai degrabă au fost folosiți niște corbi decât el.
Ce fel de persoană era Obadia? Obadia era un om cu o inimă împărțită. Acest termen apare în Iacov:
Este un om cu inima împărțită, nestatornic în toate căile lui. … Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, și sfințiți-vă inimile, voi cei cu inima împărțită (Iacov 1:8, 4:8b NTSBR)
Obadia era un om cu inima împărțită. Era asemănător omului descris de Domnul în Predica de pe Munte:
Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Dacă ochii tăi sunt focalizați într-un singur punct, tot trupul tău este plin de lumină. Dacă ochii tăi sunt răi, ai o vedere împărțită și întregul tău trup este întunecat. Iar dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Ori îl iubești pe unul și-l urăști pe celălalt, ori îl respecți pe unul și-l disprețuiești pe celălalt.
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni! Câți creștini, însă, primesc ce a spus Domnul? Domnul a spus foarte clar: niciun slujitor nu poate sluji la doi stăpâni. Este imposibil. Dar cât de mult încercăm să facem imposibilul, posibil! Sunt mai mulți creștini cu inima împărțită decât cu inima întreagă a Domnului. Cumva, ne credem mai înțelepți decât Dumnezeu, astfel că noi putem sluji la doi stăpâni. Îl iubim pe Dumnezeu, dar iubim și lumea. Ne temem de Dumnezeu, dar ne temem și de oameni. Nu putem spune că nu-i slujim Domnului, dar, în același timp, slujim lumii.
Încercând să-și slujească stăpânul, oamenii cu inima și cu vederea împărțită, trebuie să facă întotdeauna compromisuri. În ce-L privește pe Dumnezeu, trebuie să facă compromis cu privire la adevăr, iar în ce-i privește pe oameni, trebuie să se compromită prin minciuni. Ei fac întotdeauna compromisuri și nu mulțumesc pe nimeni. Se cred înțelepți, dar sunt de fapt nebuni.
Obadia era un astfel de om. Ce diferit era față de Ilie. Ei erau slujitorii Domnului. Amândoi erau slujitorii Domnului. Totuși, în timp ce Ilie avea ochii focalizați într-un singur punct și avea o inimă curată față de Dumnezeu, Obadia avea vederea împărțită. Ilie se temea de Dumnezeu și nu se temea de Ahab, în timp ce Obadia se temea de Dumnezeu, dar se temea și de Ahab. Da, Ilie putea sta pe deplin de partea lui Dumnezeu, dar Obadia nu putea face acest lucru. Într-un anumit sens, Ilie era în siguranță pentru că era în siguranță în mâna lui Dumnezeu, dar Obadia nu se simțea niciodată în siguranță.
Să privim, în această lumină, vremurile noastre și vom vedea aceeași imagine. Cei din poporul lui Dumnezeu sunt împărțiți în două categorii. De fapt, în ceea ce privește adevărul, nu pot fi două feluri de creștini; în voia lui Dumnezeu există numai un singur fel: cei care „îl urmează pe Miel oriunde merge El”. Dar privind la situația concretă, sunt mai mulți creștini cu inima împărțită.
Totuși, Obadia putea să fie folosit de Dumnezeu și a fost, dar numai într-un mod negativ. A fost folosit de Dumnezeu ca să ajute la ascunderea unor profeți. Ilie, însă, L-a slujit pe Dumnezeu într-un mod pozitiv. A putut întoarce inimile părinților spre copii și ale copiilor spre părinții lor, pentru a pregăti calea Domnului (vezi Maleahi 4:6). Aceasta este diferența.
Du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie! 1 Împărați 18:8
În mod ciudat, când Dumnezeu l-a trimis pe Ilie înapoi la Ahab, a pregătit ca mai întâi să-l întâlnească pe Obadia, iar acesta să ducă mesajul la împărat. De ce oare? Cred că putem vedea înțelepciunea lui Dumnezeu în aceasta. Ahab era mânios pe Ilie. Nu mai fusese ploaie sau rouă timp de trei ani și jumătate, iar în tot poporul era foamete. Ahab îl ura așa de mult pe Ilie încât l-a căutat mai întâi peste tot în țară, iar apoi chiar și în popoarele dimprejur, până acolo încât, i-a pus pe cei din aceste popoare să jure că Ilie nu era acolo. Vedeți ura acestui om față de Ilie?
Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi trimis pe Ilie înapoi la împăratul Ahab, iar cei doi s-ar fi întâlnit imediat. Ce s-ar fi întâmplat, înainte ca Ilie să poate rosti un cuvânt? Ar fi fost omorât înainte să poată aduce vestea bună a binecuvântării care urma. Ahab era mânios. Era mânios pe Ilie. De aceea, Dumnezeu l-a folosit pe Obadia, ca pe un pod, ca să diminueze impactul.
Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel? 1 Împărați 18:17
Când Ahab a auzit de la Obadia că Ilie a fost găsit, a mers să-l întâlnească. La început a vrut să-l omoare, dar bineînțeles că Obadia l-a convins să nu o facă. Astfel că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, nu l-a omorât, ci l-a întrebat: „Tu eşti Ilie, cel care nenoroceşti pe Israel?”
Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie.
Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după baali. (1 Împărați 18:16-18)
Este minunat cum Dumnezeu a putut folosi chiar și un vas slab ca Obadia. În providența lui Dumnezeu, uneori vasele tari au nevoie de ajutorul vaselor slabe și bineînțeles că vasele slabe au nevoie de ajutorul vaselor tari. Aducându-i împăratului Ahab mesajul că Ilie îl aștepta, Obadia a trebuit să stea de partea lui Ilie. A trebuie să-și arate adevărata identitate. Într-un anumit sens, Obadia a fost ajutat de Ilie. Iar Dumnezeu i-a folosit pe acești doi oameni să aducă vestea bună.
Frați și surori, cred că putem învăța o lecție spirituală de aici. În trupul lui Cristos sunt vase slabe și vase tari. În trupul lui Cristos sunt mădulare mai mari și mădulare mai mici. Dar Dumnezeu ne-a pus împreună în așa fel încât cei tari să nu poată spune vaselor slabe: „Nu am nevoie de tine”. Nici cei slabi nu pot spune: „Nu am nevoie de vasele tari”. Dumnezeu ne-a pus în trup în așa fel încât, Dumnezeu să ne poată folosi și pe unii și pe ceilalți, indiferent dacă suntem slabi sau tari (vezi 1 Corinteni 12:14-26).
Aceasta nu înseamnă că putem fi vase slabe, ci înseamnă că, dacă suntem în mâinile Lui, Dumnezeu ne poate folosi în ciuda faptului că suntem vase slabe. De aceea, să îndrăznim frați și surori.