MESAJE CREȘTINE

Doamne, suntem recunoscători să fim din nou aici. Doamne îți cerem ca Cuvântul Tău să lucreze cu putere între noi și în noi. Doamne, vrem să fim schimbați de Cuvântul Tău, de Cuvântul Tău viu, prin Duhul Tău Sfânt. Doamne dă-ne acest lucru! Dacă nu ni-l dai, totul este deșertăciune. Trebuie să-L vedem pe Domnul nostru Isus Cristos ca și Cuvântul Viu, Doamne, dar dorim atât de mult ca și inimile noastre să fie schimbate de Cuvântul Tău, ca nu cumva, în acea zi Cuvântul Tău să stea ca o judecată împotriva noastră, ci ca în această zi să ne elibereze pentru a te putea urma în întregime. Ajută-ne Domne! Binecuvântează-ne Doamne! Îți cerem în Numele Domnului Isus! Amin!

Cuvântul care este pe inima mea astăzi, este un cuvânt legat de zidire. Am găsit și un titlu pentru acest mesaj, dar mă tem că nu este un titlu prea bun: „Cum rezidești locul unde să locuiască Dumnezeu, în ziua necazului, cu ziditori puțini, neexperimentați, aparent prost echipați, obosiți și înfricoșați, într-un teatru de război, în mijlocul luptei.” Frați și surori, aceasta este situația în care suntem noi! Fie că o vedeți, fie că nu; fie că o văd, fie că nu; aceasta este starea noastră. Noi suntem aceștia despre care am vorbit. Și vă vorbesc ca unul dintre soldați: acum se duce un război și noi suntem prinși în mijlocul acestuia. Dacă nu știi acest lucru fie ești orb, fie mort, fie adormit. Îl avem pe Domnul Vieții, Îl avem pe El, care este viziunea noastră și El ne poate trezi dacă suntem adormiți. O, dacă am putea găsi har, pentru că astăzi este ziua! Astăzi este ziua! Toate introducerile s-au sfârșit, toate nevoile s-au împlinit, iar noi suntem astăzi aici. Vine o zi măreață, ziua pentru care Domnul ne-a pregătit de mulți ani. Voi vorbi ca unora care au experiență, ca unora care sunt maturi, dar voi vorbi și ca unora care sunt așa cum i-am descris puțin mai sus. Pentru această zi ne-a chemat El, pentru aceste timpuri, pentru această perioadă.

Și, bineînțeles, vreau să vorbesc din Neemia, în mare parte din capitolele 2 și 3, poate și 4, dar și din 1 Corinteni. Voi citi doar câteva versete din Neemia, dar apoi mă voi întoarce la acest text, și voi vorbi despre aspectele practice în legătură cu acest subiect.

Neemia 2:17-20
Le-am zis atunci: «Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!»Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: «Să ne sculăm şi să zidim!» Şi s-au întărit în această hotărâre bună. Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: «Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi împotriva împăratului?» Şi eu le-am răspuns: «Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.»
Amin!

Voi citi și niște cuvinte cunoscute de la 1 Corinteni 3:6-13. Toate acestea sunt cuvinte cunoscute. Dacă căutați ceva nou, căutați în altă parte, dar dacă căutați ceva real, oh, fie ca Domnul să ne dea astăzi ceva real:
Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

1 Corinteni 3:16-17
Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.

Când vorbim despre zidire, vorbim despre relații. Vorbim despre relația pe care o avem cu Dumnezeu și relația pe care o avem unii cu alții. Ambele sunt prin Duhul Sfânt, ambele sunt relații de consacrare. Niciuna nu este naturală, ci, din punct de vedere spiritual, reprezintă cea mai mare realitate din univers, pentru că sunt în Cristos Isus. Când vorbim despre zidirea Casei lui Dumnezeu, mi se pare că sunt două perspective: una este pământească, iar cealaltă cerească. Aș vrea să vorbesc astăzi puțin despre acestea și voi vorbi mai mult despre zidirea zidului din jurul Ierusalimului, deși, în acest pasaj, zidul și Templul reprezintă același lucru: locul unde Dumnezeu Și-a pus Numele să locuiască.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, poate douăzeci și cinci de ani în urmă, l-am întrebat pe fratele nostru Stephen Kaung, ce reprezintă acest zid. Fără să ezite mi-a răspuns că reprezintă relațiile dintre cei care aparțin poporului lui Dumnezeu. Pe vremea aceea, eram prezenți mai mulți, iar această întrebare a fost una din multele care au fost puse, iar el a trecut mai departe. Mi s-a părut că răspunsul lui sună corect, dar nu am putut vedea acest lucru când am cercetat Scripturile. Nu am putut vedea relațiile. După câțiva ani, mărturisesc asta și îmi cer scuze, l-am întrebat din nou, iar el, fără să ezite mi-a răspuns exact același lucru. Așa că am spus, „Doamne trebuie să-mi arăți acest lucru! Trebuie să văd asta!” Bineînțeles, cu toții știm că acest lucru este foarte clar exprimat în toată Scriptura. Dar vă spun, când L-am rugat cu adevărat pe Domnul să îmi arate ce înseamnă acest lucru, mi-a arătat că nu este o relație omenească, nu este bazată pe legături de familie, nu este bazată pe prietenie, nu este bazată pe naționalitate sau pe personalitate, nu se bazează pe chestiuni economice, sex, vârstă, ci este spirituală. Dar este foarte importantă! Amândouă relațiile sunt foarte importante, pentru că sunt în Cristos.

Vreau să vă pun câteva întrebări. Ce vedeți când priviți în jur, la orașul vostru, astăzi? Ce vedeți când priviți la creștinism? Dar la Biserică? Cu aceasta trebuie să înceapă.

Neemia 1:1
Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim. Ei mi-au răspuns: «Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.»

Porțile sunt locurile pe unde oamenii intră și ies. Sunt foarte importante. Zidurile sunt foarte importante. Ele separă ce este de la Dumnezeu, care este înăuntru, de ceea ce este orice altceva, care este în afară. Cât de clar vedem lucrul acesta când privim în jur, la țara noastră! Zidurile sunt dărâmate; porțile sunt arse de foc; sunt deschise. Unde este poziția în lumină și pentru lumină? Unde este ceea ce este adevărat? Frați și surori, pun aceleași întrebări când privesc în jur, la adunarea de unde vin! Și voi ar trebui să vă puneți aceleași întrebări, privind în jur, la adunarea de aici. Eu nu privesc la această adunare pentru că nu sunt de aici. Deși, cu tot respectul vă spun că nu sunt un vizitator. Înțelegeți… Priviți în jur, întrebați pe Domnul, veniți înaintea Lui fără prefăcătorie, într-un mod simplu și spuneți: care este starea noastră Doamne? Cum stau lucrurile cu porțile? Cu zidurile? Cu rămășița? O, Doamne! Am scăpat, am supraviețuit. Există ocară? Există nenorocire?

Întrebarea care se pune este unde zidești. Sunt multe lucruri despre care am putea vorbi. Nu voi vorbi prea mult despre asta, dar vă spun că voi zidiți locul în care Dumnezeu Și-a pus Numele să locuiască, acolo unde este mărturia. Să citim Neemia 1:8-10, unde este consemnat răspunsul lui Neemia. Acesta a venit, a căzut pe genunchi, a postit și s-a rugat; a vărsat multe lacrimi, timp de multe zile și a spus:
Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: «Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar, dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.» Ei sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare.

Dumnezeu va răspunde cu siguranță acestei rugăciuni, dacă se va înălța și din inimile noastre. Neemia avea o slujbă destul de bună – era paharnicul împăratului. O ducea bine, dar poporul lui Dumnezeu nu era bine, Numele lui Dumnezeu nu era bine, slava lui Dumnezeu nu era bine. Locul în care Dumnezeu și-a pus Numele să locuiască era în ruine. Totul începe cu rugăciunea din inimă. Trebuie să vedem! Trebuie să vedem care este cu adevărat situația, dar apoi trebuie să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm cu adevărat! Dar dacă inimile noastre sunt reci (vom ajunge și acolo)? Și ce dacă sunt? Dacă vezi realitatea, vino cu inima ta rece! Unde altundeva s-a încălzit inima ta? Frați și surori avem un mare preot plin de înțelegere! Iubesc pasajul din Evrei 4 unde scrie că nu venim la Unul care nu poate să aibă simpatie pentru noi, nu venim la Unul care nu a fost ispitit ca și noi, la Unul care nu înțelege ispitele noastre. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. Ce gând este acesta! Ce gând măreț este acesta! Cel care a murit pentru păcatele noastre, Cel care a plătit prețul pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare, pe care le vom face vreodată, este un Mare Preot plin de înțelegere, care vine la noi, și la care și noi putem veni pentru că este un Mare Preot plin de înțelegere. Deseori vrăjmașul ne face să credem că avem un Mare Preot care nu are simpatie, care este departe și care spune că trebuie să ne îndreptăm înainte să putem veni la Dumnezeu. Prostii! Într-adevăr, trebuie să ne pocăim! Trebuie să ne pocăim cu adevărat și să ne întoarcem către El. Dar El este plin de înțelegere. Este acolo pentru slăbiciunea noastră, iar noi suntem slabi; suntem reci, suntem neputincioși, suntem puțini, dar suntem ai Lui! Și este har și ajutor, la Tronul de îndurare unde putem primi har și ajutor la vremea de nevoie. Aceasta este vremea de nevoie. Există acest loc! Frați și surori, nu avem nicio scuză! Este un loc unde poți merge pentru lucrurile pe care nu le ai! Lucrurile de care ai nevoie, lucrurile de care am nevoie! Dacă nu ți-e clar de ce ești aici, este o carte mică pe care aș vrea să o citești, numită „De ce ne strângem așa?”. Citește această carte în lumina Duhului Sfânt. Nu durează mult, dar te va străpunge. Privește-te în lumina fiecărui rând pe care-l citești și vezi dacă acela este motivul pentru care te strângi. Sunt atâtea lucruri în Scripturi, eu nu am venit să vorbesc despre asta, dar vă spun, sunt acolo, sunt acolo și sunt ale voastre! Vă aparțin vouă! De dragul Numelui Domnului.

Cu ce zidești? Neemia 2:7,8; după ce s-a rugat lui Dumnezeu, zicând „Doamne fă să capăt trecere înaintea omului acestuia”, Neemia a mers la împărat. Când a ajuns înaintea lui, Neemia era trist, iar împăratul i-a spus: „De ce ai fața tristă? Nu ești bolnav, ce se întâmplă? Nu poate fi decât o întristare a inimii. Ce anume te tulbură?”. Lui Neemia i-a fost frică, pentru că dacă ești paharnicul împăratului nu poți veni înaintea lui încruntat. Tu ești cel în care împăratul se încrede că îi dai ceva neprimejdios, de care să se bucure și să fie răcorit. Neemia a răspuns „Cum să nu fiu întristat când cetatea strămoșilor mei este în ruine, este distrusă, este de ocară, porțile sunt arse de foc, zidurile sunt dărâmate. Este locul unde strămoșii mei sunt îngropați. Cum aș putea fi altfel”, iar împăratul i-a zis „Ce ceri?”. „Aș vrea să merg acolo, dă-mi scrisori ca să pot trece prin țară și să ajung acolo.” Apoi ajungem la versetul 7 care spune:
Apoi am zis împăratului: «Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de rîu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuiei de lîngă casă, pentru zidul cetăţii, şi pentru casa în care voi locui.» Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mîna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

Frați și surori, ce a cerut el? Nu a cerut multe, a cerut doar lemn. Acest lucru este foarte important și vom reveni imediat asupra lui, dar vă spun că este foarte important. Putem cere lucrurile de care avem nevoie de la Dumnezeu. El este Împăratul și este și Dumnezeu. Iar El ne va da, pentru că mâna Lui cea bună este peste noi când ne apucăm de această lucrare. Nu contează dacă suntem mulți sau puțini. Nu contează dacă suntem reci sau căldicei. Dacă venim la El, El poate schimba acest lucru, dacă ne mărturisim păcatul, dacă ne întoarcem către El. Dacă avem nevoie de putere, dacă avem nevoie de lemne, putem să le cerem. Știm că în Scriptură lemnul vorbește despre om. Neemia a cerut de fapt un singur lucru și anume grinzile, lemnul pentru porți. Lemn proaspăt. Credincioși proaspeți. Nu neapărat credincioși întorși de curând, ci proaspeți. Și a cerut și pietre vechi și arse. În această încăpere sunt credincioși proaspeți, sunt din aceia care nu au participat la această lucrare. Care poate vin aici să se întâlnească cu Domnul, dar a zidi Casa Lui, a zidi zidul în jurul cetății… Sunt alții de care e nevoie, și putem să-i cerem Domnului lemn proaspăt. De asemenea pietre vechi și arse: unii dintre noi suntem pietre vechi, arse. Avem experiență. Am experimentat slava și am experimentat și focul și distrugerea. Multe relații sunt rupte. Multe dintre pietre nu sunt unde ar trebui să fie.

Slăvit să fie Domnul, aceasta este priveliștea pământească, dar bineînțeles că priveliștea cerească este că noi zidim cu aur, argint și pietre scumpe: aurul – Domnul Isus însuși, argintul – răscumpărarea Lui, pietrele prețioase – sunt pietrele vii transformate de El, El însuși este piatra de colț prețioasă. Noi suntem pietrele vii pe care El le transformă în pietre prețioase și este important cum ne privim unii pe alții. Îi considerăm noi pe ceilalți ca fiind de preț? Aceasta este o întrebare, iar dacă vrem să fim zidiți împreună trebuie să răspundem la ea. Trebuie să vă cercetați inimile și probabil va trebuie să vă ajustați inimile. Să le aduceți la El și să spuneți: O, Doamne ajută-mă! Uneori avem atât de mult dispreț pentru alții! Îi privim de sus! Ne simțim atât de superiori față de ei! Suntem atât de importanți în comparație cu alții! Frați și surori, dacă aceasta este o mărturisire pe care numai eu o mărturisesc, fie și așa! Dar vă spun, este adevărat! Este adevărat, frați și surori! Trebuie să ne îndreptăm relațiile! Ceea ce este important pentru Dumnezeu trebuie să fie important și pentru noi! Realitatea veșniciei venită pe pământ. Ne rugăm așa: Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Aceasta este voia Lui! Frați și surori, trebuie să ne trezim! Trebuie să ne întoarcem! Trebuie să ne oprim!

Viziune, entuziasm, încredere… Neemia 2:13-15:
Am ieşit noaptea pe poarta văii, şi m-am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului”, acestea sunt locuri glorioase, nu-i așa? Noaptea pe poarta văii, unii dintre noi știm ceva despre vale, unii știți ceva despre valea umbrei morții, unde trebuie să îți spui ție însuți că nu te vei teme de niciun rău, pentru că noaptea nu-L poți vedea întotdeauna pe Crinul Văilor, dar ști prin credință că este cu tine. La izvorul balaurului, da, este atât la dreapta cât și la stânga. Spre poarta gunoiului, sau poarta cenușii. „uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc. Am trecut pe la poarta izvorului şi pe la iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. M-am suit noaptea pe la pârău, şi m-am uitat iarăși, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m-am întors.

Frați și surori, aici nu este nici un vârf de munte. Neemia nu privește de pe un pisc, ci vede lucrurile așa cum sunt și merge noaptea în ascuns pentru că în jur sunt vrăjmași. Nu a mers să vadă ce părți din zid sunt bune, ce lucruri minunate sunt acolo, deși sunt multe lucruri minunate acolo. Frați și surori, spunând aceste lucruri, în inima mea nu este nimic altceva decât încurajare pentru voi. V-am spus de multe ori care este datoria personală pe care o am față de adunarea de aici și o voi spune din nou, fără nicio rezervă. Slavă Domnului pentru credincioșia voastră! Dar acest lucru nu mă oprește de la a spune astăzi aceleași lucruri pe care mi le-am spus și mie. Frați și surori, trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt! Nu trebuie să privim prin niște ochelari colorați în roz. Trebuie să vedem crevasele întunecate și să vedem în ele prin Duhul Sfânt și lumina pe care El o dă! Trebuie să evaluăm corect situația.

Neemia 2:17-20:
Le-am zis atunci: «Vedeţi starea nenorocită în care sîntem! Ierusalimul este dărîmat, şi porţile sînt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului, şi să nu mai fim de ocară!» Şi le-am istorisit cum mîna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: «Să ne sculăm, şi să zidim!» Şi s-au întărit în această hotărâre bună.

Frați și surori, deși sunt multe probleme, Dumnezeu este de partea noastră. Îmi place foarte mult pilda despre acel administrator care trăiește în casa Lui, acel rob care dă celorlalți robi hrana la vremea potrivită, după care vorbește de cel care mănâncă și bea cu bețivii. Însă încheie spunând, binecuvântat este acel rob pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa. Dând hrană, dându-le lucrurile necesare fraților și surorilor lui, atunci când stăpânul vine. Este timp ca tu să fii acel rob! Este timp ca și tu să auzi, bine rob bun și credincios și să te pună peste tot ceea ce El are. O să facă asta cu cineva, de ce nu cu tine? De ce nu cu mine? Mai este timp pentru asta, pentru că spune, cel care face așa. Oare poți înțelege prin asta că poți sta relaxat până în ultimele clipe? De câte ori ai văzut frați care au mers în direcția greșită, care au ajuns la sfârșitul zilelor lor și care nu au găsit niciodată loc de pocăință? Dacă nu i-ai văzut, ori nu ești de mult prin preajmă, ori nu te uiți. Nu este nicio promisiune în acest sens. Esau a căutat acel loc cu lacrimi și nu l-a găsit. El vine într-un ceas pe care niciunul nu-l știm, dar va veni curând și curând toți vom ști. Este timp ca tu să fi acel rob bun și credincios! Dar nu este prea mult timp. Mulți oameni trebuie să fie hrăniți. Acum este vremea potrivită! Trebuie să ne hrănim unii pe alții și să ne dăm viață unii altora.

Conducătorilor, și nu vorbesc despre ceva formal aici, deși și despre aceasta, ci vă vorbesc acelora care ne conduceți în zidire. Sper să fim fiecare unii dintre aceștia. Pentru a face asta, trebuie să vezi situația așa cum este, dar trebuie să ai și experiența că Dumnezeu este de partea ta. Trebuie să aduci situația la Domnul și să revii spunând, Domnul ne va ajuta. El ne-a ajutat înainte, am fost în situații dificile înainte. Cel care ne-a mântuit ne poate mântui pe deplin. El poate să mântuiască în chip desăvârșit pe toți cei care vin la Dumnezeu prin El, întrucât trăiește veșnic ca să mijlocească. Se roagă tot timpul pentru noi, pentru cei care vin la Dumnezeu prin El. Frați și surori, trebuie să vedeți situația așa cum este, să veniți la Domnul și să primiți ceva de la El, ceva de care vă spun că nu este suficient. Trebuie să vedeți în cuvântul Lui că este adevărat. Trebuie să auziți din cer logosul transformat în rhema prin Duhul Sfânt. Este acolo! Este adevărat! Inimile voastre nu vor auzi și nu vor fi schimbate decât dacă Îl auziți pe El spunându-vi-l. Dar dacă cereți, El o va face. Oh, dacă cerem… El vrea să ne dea mai mult decât vrem noi să primim! Noi toți ceilalți, când vom auzi acest lucru, adică toți în afară de cel care vorbește, iar următoarea dată când va vorbi altcineva, toți ceilalți, inclusiv primul care a vorbit, în afară de cel care vorbește, (și sperăm că și acela aude) vom fi încurajați prin ce a văzut. Ce lucru uimitor! Nu Neemia a spus că ar trebui să ne sculăm și să zidim, ci ei au spus „să ne sculăm și să zidim!”. Ceea ce el a făcut a fost să descrie situația. A spus „să zidim iarăşi zidul Ierusalimului, astfel încât să nu mai fim de ocară”, dar ei au spus „să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această lucrare bună.

Am o întrebare : ai puțin timp, ai o viață scurtă, ai o mică descoperire, ai puțină putere, cum le vei întrebuința? Cum le vei cheltui? Am moștenit deșertăciunea, o viață de deșertăciune. Oare nu am cheltuit destul timp umblând după dorințele neamurilor? Cum rămâne cu împărăția? Cum rămâne cu Casa lui Dumnezeu? Cum rămâne cu acel loc slăvit în care El și-a pus Numele să locuiască? Ești Templul lui Dumnezeu, dar și noi, noi împreună, suntem Templul lui Dumnezeu. Împreună suntem Casa lui Dumnezeu, unde El se poate manifesta, unde El poate fi văzut. Ai ceva de făcut mai important decât acest lucru? Du-te și fă acel lucru! Fă orice îți dă Domnul să faci! Dar ai auzit, astăzi, aceste lucruri! Frați și surori, Dumnezeu ne va da izbândă. Este un răspuns pentru cei care descurajează zidirea. Vă spun, descurajarea este un vrăjmaș real. Iar speranța este răspunsul lui Dumnezeu pentru descurajare. Avem o speranță vie. Domnul Isus este speranța noastră vie. Dar Neemia trebuia să răspundă descurajării. Cei care au un răspuns trebuie să răspundă, cei care ne conduc în zidire. „Cine sunteți voi? Răspundeți!”, iar răspunsul este acesta „Dumnezeul cerurilor ne va da izbînda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi, n-aveţi nici parte, nici moștenire, nici drept, în Ierusalim.”

Pietre, porți arse, ziduri dărâmate – oh, aceasta este situația, iar remediul este să ne sculăm și să zidim. Să primim o descoperire de la Domnul care să ne ducă mai departe. Să auzim acel cuvânt de la Domnul. Dar dacă liderii noștri nu au acest entuziasm, pe care noi credem că ar trebui să-l aibă? Citind capitolul 3 din Neemia, poți vedea cine zidește zidurile. Voi atinge puțin acest subiect. Voi citi primele versete:
Marele preot Eliaşib s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit-o, şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la turnul celor O Sută, pînă la turnul lui Hananeel. Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri.

Fiecare zidea, unul lângă celălalt, începând cu preotul. Dacă ești preot, ai dreptul să zidești, Marele nostru Preot zidește împreună cu noi, frații Săi. Domnul Isus este Marele Nostru Preot, iar Lui nu-i este rușine să ne numească frați. Noi suntem aceștia! Dacă ești mântuit, aceasta este moștenirea ta, ai dreptul să faci acest lucru, la aceasta ești chemat. După cum am spus mai devreme, zidirea nu se face pe temeiuri naturale sau de familie; nu este exclusivă, nu îi exclude pe alții. Dar putem zidi cu cei din familie, cu cei aproape de noi. Ar trebui să zidim aproape de casă. Ar trebui să ne ocupăm de lucrurile care sunt aproape de casă, pentru că dacă nu o facem, cum vom putea zidi cu cei care sunt departe. Este foarte ușor să ai relații cu oamenii care sunt departe: îl iubesc pe fratele Jerry, Jerry nu mă jignește niciodată. Înțelegeți ce vreau să spun! Însă nu ne vedem prea des, nu-i așa Jerry? Știți ce vreau să spun, nu voi insista mai mult asupra acestui punct. Ceea ce spun este că relațiile virtuale nu sunt importante, sunt fără valoare. Prin aceasta înțeleg relațiile în care poți să iei o pauză, prin internet, telefon, sau orice altceva. Lucrurile importante sunt cele de jos și murdare; de aici, curățatul frunzelor, afară când vremea este rea. Frați și surori trebuie să zidim fiind foarte apropiați, trebuie să zidim aproape de casele noastre, cu cei aproape de noi, dar cu consacrare, cu ceea ce a fost pus deoparte pentru Domnul, nu cu ce este natural. Este interesant că ei zidesc lângă casele lor, dar nu casele lor, deși erau casele lor. Casele erau zidite lângă zid și fiecare repara partea de zid care era casa Lui. În mare parte zidul era deja reparat, dar reparau și ce era lângă casă și lângă următoarea casă.

Am întrebat despre ce se întâmplă dacă crezi că conducătorii merg în direcția greșită sau fac lucrurile greșit. Vreau să subliniez ceva aici. Neemia 3:5, „Apoi următoarea parte a fost restaurată de oamenii din Tekoa; nobilii lor însă nu au pus umărul la lucrarea stăpânilor lor.” Ce se întâmplă dacă cei care sunt nobili între voi nu sprijină lucrarea? Să citim versetul 27 din același capitol, cei din Tekoa au făcut reparații dar după aceea „Au urmat oamenii din Tekoa care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară şi până la zidul Ofelului”. Au lucrat dublu. Sunt între noi unii care nu fac ce ar trebui să facă? Putem să-i criticăm; putem să ne simțim superiori și încrezuți; sau putem pur și simplu să lucrăm dublu. Să ne încingem coapsele și să zidim o a doua porțiune. Ce ne împiedică să facem așa? Aceste lucruri sunt în Biblie. Acești oameni sunt amintiți. Câți dintre voi știați de cei din Tekoa? Îi veți întâlni! Sunt atât de prețioși. Parcurgând această listă, este uimitor că-i găsim pe cei care fac parfumuri, pe cei care prelucrează aurul, negustori, leviți, dregători, îl găsim pe al șaselea fiu, pe cel care avea o cameră închiriată; fiicele celui care nu avea fii au zidit și ele. Frați și surori, niciunul dintre acei oameni nu erau zidari; niciunul nu știa nimic despre zidire; niciunul nu știa cum se zidește. Și totuși, prin harul lui Dumnezeu, au zidit. Înțelegeți ce spun? Și ce dacă nu suntem calificați? Dumnezeul nostru este calificat și El ne va da izbândă în această problemă.

În ce privește descurajarea, să citim din capitolul 4:9-23, adică sfârșitul capitolului. Voi atinge doar acest subiect, pentru că vreau să vă arăt ceva important. Sanabalat, arabii și toți cei din afară au complotat spunând că vor veni să-i omoare pe evrei, vor merge înainte ca zidurile să devină prea înalte, îi vor ataca, iar evreii nu vor ști când vor veni, și astfel îi vor omorî. Frații lor, evreii, au venit de zece ori și i-au înștințat despre asta. Vă puteți imagina cât de descurajant a fost? Vor veni. Vor veni să vă omoare. Poate în noaptea asta. Versetul 9:
Ne am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor. Însă Iuda zicea: «Puterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dărîmăturile sînt multe; nu vom putea să zidim zidul.»” Cum îți este puterea? Ești obosit? Să citim și restul capitolului „Şi vrăjmaşii noştri ziceau: «Nu vor şti şi nu vor vedea nimic pînă vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.» Şi Iudeii, cari locuiau lîngă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. De aceea am pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor. M-am uitat, şi sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: «Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!»

Erau plini de frică. Erau obosiți. Dar cineva s-a ridicat și a spus „Nu vă temeți! Amintiți-vă! Amintiți-vă, Domnul este mare și înfricoșat! Este lucrarea Lui! Luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru nevestele voastre, pentru casele voastre! Luptați frați și surori!” Se duce un război! Tu ești de partea care va ieși victorioasă! Deși, dacă rămâi în urmă, fiindu-ți frică de luptă, poți fi o victimă.
Cînd au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar celalaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregei case a lui Iuda. Ceice zideau zidul, şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mînă lucrau, iar cu alta ţineau arma. Fiecare din ei, cînd lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trîmbiţă stătea lîngă mine. Am zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: «Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi sîntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. La sunetul trîmbiţei, să vă strîngeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.»

Frați și surori, Dumnezeul vostru va lupta pentru voi! Dumnezeul nostru luptă pentru noi! El a câștigat lupta! Deși El a câștigat războiul, a lăsat lupta pentru noi, pentru că vrea să fim ca Întâiul Lui Născut, Domnul Isus. Toate acestea sunt hrană pentru voi. Credeți că nu va fi împotrivire, pe măsură ce ne apropiem de porțile iadului? Vă aduceți aminte că a spus: „Îmi voi zidi Biserica Mea, iar porțile iadului nu o vor birui”. Că nu vor fi lucruri puse în calea noastră? Poate un dependent de droguri care va fi mântuit, sau un deținut salvat în închisoare și eliberat care se proșterne înaintea lui Dumnezeu. Va fi unul de care nu știi sigur dacă este sau nu mântuit. Vor fi musulmani care vor veni între voi. Vor veni tot felul de oameni cu lucruri ciudate în mijlocul vostru. Ei vă sunt hrană, nu pietre de poticnire. Poate cineva cu dependențe dintre rudele tale de trup sau unul cu probleme foarte mari în căsnicie. Pe măsură ce te apropii de fortărețele vrăjmașului, intenția lui Dumnezeu este să-i schimbați pe aceștia care au fost puși acolo să fie obstacole, pietre de poticnire, în pietre pentru zidire. Voi nu vă luptați împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor și stăpânirilor; îi eliberați pe cei luați prizonieri; mergeți înainte; vă loviți de tot felul de astfel de situații. Sunt greu de abordat? Sigur! Sunt problematice? Categoric! Sunt plăcute? Nu! Știți ce trebuie să faceți? Nu, nu știm ce să facem! Trebuie să ne aruncăm pe noi înșine asupra îndurării Domnului, Marele nostru Preot, iar El va lupta pentru noi. El ne va duce la capăt. Niciunul dintre noi nu am fost salvați, pentru că ne-a fost ușor să fim salvați. Pare că unii sunt salvați mai ușor decât alții, dar nu este niciodată ușor să fi salvat.

Frați și surori, trebuie să vedem ce se întâmplă! Problemele pe care le avem, trebuie să vedem că sunt de la Domnul pentru a ne face puternici în Domnul, nu doar puternici. Harul Lui este îndeajuns! Pavel a învățat asta, o vom învăța și noi? Vom învăța că puterea Lui este desăvârșită în slăbiciune? Sau vom rămâne unii care ne vom suge degetele, vorbind spiritual. Înțelegeți ce spun. Vorbesc omului care vă vorbește, din inimă vă spune asta și sper că aude ce spun.

Versetul 21:
Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei pînă la ivirea stelelor. În acelaş timp, am mai zis poporului: «Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.» Şi nu ne-am desbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, cari erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.

Frați și surori, vă păziți voi unii pe alții? Vă ajutați unii pe alții în aceste lucruri? Ne știm slăbiciunile unii altora, ne știm punctele vulnerabile. Ne folosim de ele pentru a ne simți superiori? Sau ne obosim pe genunchi, venind înaintea Domnului pentru har pentru cutare și cutare? Și în același timp, împlinind nevoia practică pe care Domnul ne-o arată. Dacă prima parte este adevărată, a doua o urmează. Deseori când încercăm să facem ceva și nu avem ce trebuie să dăm, dăm totuși ceva ce se dovedește a fi fals, confuz, nu viață și realitate. Frați și surori sunt atâtea lucruri! Dar vă spun, avem un Mare Preot, la care trebuie să venim. În ziua luptei toți venim la El și spunem: Doamne ajută-ne să intrăm în luptă! A-L cunoaște în acest mod este o descoperire atât de mare! Așa devenim ca El. Noi spunem: Doamne învață-mă căile Tale pentru a putea fi plăcut înaintea Ta. Acestea sunt căile Lui. Și Îi face atât de mare plăcere să ne bazăm pe El și să depindem de El. Frați și surori, sper că atunci când mă veți vedea îmi veți aminti de lucrurile pe care le-am spus. Sper că atunci când veți vedea greșeli în comportamentul meu, vă veți ruga pentru mine și mă veți corecta când va trebui. Eu doar vă spun ceea ce văd dinăuntrul locului unde se zidește acest zid. Și vă spun că este un zid mare – cu toții trebuie să fim implicați în zidire. Nu este nevoie decât de una sau două spărturi! Fie ca Domnul să ne arate și să ne dea har!

Doamne îți cerem să ne străpungi inimile cu cuvântul Tău. Să nu putem să scăpăm de tot ceea ce este de la Tine, ci voia Ta să se împlinească pe pământ la fel cum este în ceruri și calea Ta să fie văzută și experimentată între noi. Mulțumim Doamne! Amin!