„Unii doresc să trăiască în umbra bisericii sau în apropierea sunetului de clopot al unei capele; eu vreau să țin deschis un punct de prim ajutor în curtea iadului” – C.T. Studd
Charles T. Studd a fost un slujitor al lui Cristos care Și-a slujit cu credincioșie Mântuitorul în China, în India și în Africa. După cum a spus Alfred Buxton în prefața cărții intitulate „C.T. Studd: jucător de cricket și pionier” scrisă de Norman Grubb: „Viața lui C.T. se înalță asemeni unui Gibraltar masiv – un semn, pentru toate generațiile următoare, că merită să pierzi tot ceea ce poate oferi această lume și să mizezi totul pe lumea care va veni. Viața lui va fi o mustrare veșnică pentru creștinul care ia lucrurile ușor. A demonstrat ce înseamnă să-L urmezi pe Cristos fără să-ți faci socotelile și fără să privești înapoi.
C.T. a fost de fapt un lider al unui regiment de cavalerie, calitate în care a condus niște atacuri splendide. Dintre acestea trei ies în evidență: când C.T. și Stanley Smith au mers în 1885, în China, în fruntea „Celor Șapte din Cambridge”; când, zece ani mai târziu, C.T. a făcut un tur al universităților americane și a pus bazele organizației Voluntarilor Americani; și apoi în 1910 când a inițiat o campanie pentru regiunea dintre Nil și Lacul Ciad (cea mai mare zona neevanghelizată a Africii de pe vremea aceea)…”
Charles Thomas Studd s-a născut în Anglia în 1860, unul dintre cei trei fii ai unui fost proprietar bogat de plantație, Edward Studd, care a făcut avere în India și s-a reîntors în Anglia ca s-o cheltuiască. După ce s-a întors la Cristos în timpul unei campanii de evanghelizare ale lui Moody și Sankey organizate în Anglia în 1877, Edward Studd a devenit profund preocupat de bunăstarea spirituală a celor trei fii ai lui și, înainte moartea lui survenită doi ani mai târziu, i-a îndreptat spre cauza lui Cristos.
Când a împlinit vârsta de șaisprezece ani, C.T. devenise deja un jucător priceput de cricket, iar la nouăsprezece ani a devenit căpitanul echipei lui de la Colegiul Eton. Și-a continuat educația la Colegiul Trinity din Cambridge, unde a fost recunoscut ca un jucător excepțional de cricket.
C.T. a fost mântuit în 1878, la vârsta de optsprezece ani, când un predicator care le vizita casa l-a oprit pe când se îndrepta spre terenul de joc. „Ești creștin?”, a fost întrebarea lui. Răspunsul lui C.T. nefiind destul de convingător, oaspetele a insistat asupra acestui punct. Recunoscând darul vieții veșnice al lui Dumnezeu primit prin credința în Cristos, C.T. relatează ce s-a întâmplat: „Am îngenuncheat și i-am spus ‘mulțumesc’ lui Dumnezeu. Chiar atunci și acolo în sufletul meu a intrat bucuria și pacea. Am știut atunci ce înseamnă să fii ‘născut din nou’, iar Biblia, care până atunci fusese foarte uscată pentru mine, mi-a devenit totul”. Ceilalți doi frați ai lui au fost mântuiți în aceeași zi!
Au urmat însă șase ani trăiți ca un creștin care dădea înapoi. C.T. relatează: „În loc să merg și să spun altora de dragostea lui Cristos, am fost egoist și am ținut ceea ce știam pentru mine. Rezultatul a fost că dragostea mea a început treptat să se răcească și dragostea pentru lume a început să intre. Am petrecut șase ani într-o nefericită stare decăzută”. În bunătatea Lui, Domnul a lucrat în viața lui și, după o boală serioasă a fratelui lui și după ce l-a ascultat la un moment dat pe D.L. Moody, Domnul l-a întâlnit din nou pe C.T. și i-a restabilit bucuria mântuirii.
„Mai mult și ceea ce era cel mai bun lucru, m-a trimis să lucrez pentru El și am început să încerc să-mi conving prietenii să citească Evangheliile și să le vorbesc despre sufletele lor”.
„Nu vă pot descrie ce bucurie am avut să aduc primul suflet la Domnul Isus Cristos. Am gustat aproape toate plăcerile pe care le putea oferi această lume… dar toate acestea nu erau nimic în comparație cu bucuria pe care mi-a dat-o mântuirea acelui suflet”.
Domnul a continuat să lucreze în viața lui și l-a călăuzit să meargă în China. Căutând să-și mângâie mama, C.T. a scris: „Iubită mamă, mă rog ca Dumnezeu să-ți arate ce mare privilegiu este că renunți la un copil pentru a fi folosit de Dumnezeu pentru mântuirea unor păcătoși sărmani care nu au auzit niciodată despre Numele lui Isus”. A fost unul dintre ”Cei Șapte de la Cambridge” care s-au pus în slujba lui Hudson Taylor în vederea slujirii misionare în cadrul Misiunii Chinei Interioare. S-au îmbarcat în februarie 1885 și, odată ajunși acolo, au urmat practica de la început a misiunii de a trăi și de a se îmbrăca după modelul chinezesc. Toți, împreună, au început pe dată să învețe limba și să se identifice mai mult cu localnicii, îmbrăcându-se ca ei și mâncând cu ei. Pe când era în China, C.T. a ajuns la vârsta de douăzeci și cinci de ani când, potrivit testamentului tatălui lui, urma să moștenească o sumă mare de bani. În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu și a multor rugăciuni, s-a simțit călăuzit să-și dea toată averea lui Cristos! „Nu a fost din partea lui un pas nechibzuit în gol. A fost mărturia lui publică înaintea lui Dumnezeu și a omului cu privire la credința lui că cel mai sigur lucru de pe pământ este Cuvântul lui Dumnezeu și că acea dobândă însutită pe care Dumnezeu a promis-o în această viață, fără să mai vorbim de următoarea, este o realitate concretă pentru cei care cred și acționează în consecință”.
Înainte să știe suma exactă a moștenirii lui, C.T. a trimis £5000 domnului Moody, alte £5000 lui George Müller (£4000 erau destinați lucrării misionare, iar £1000 lucrării din mijlocul orfanilor); și alți £15000 urmau să fie împărțiți pentru sprijinirea altor slujiri care meritau acest lucru. După câteva luni a fost informat de suma exactă pe care o moștenise, prin urmare a mai dat câteva mii de lire, păstrând pentru sine doar £3400.
Trei ani după sosirea în China, C.T. s-a căsătorit cu o tânără misionară irlandeză din Ulster, pe nume Priscilla Livingstone Stewart. Înainte de nuntă, i-a arătat tinerei banii rămași din moștenirea primită. Aceasta, nelăsându-se mai prejos, a spus: „Charlie, ce i-a spus Domnului tânărului bogat să facă?” „Să vândă totul.” „Atunci, la nunta noastră, vom începe de la zero cu Domnul”. Și au dat restul banilor pentru lucrarea Domnului.
I-au slujit Domnului împreună, în China, prin multe pericole și greutăți până în 1894, când, după zece ani petrecuți în această țară, sănătatea precară i-a obligat pe cei doi soți să se întoarcă în Anglia, unde și-au donat proprietățile Misiunii Chinei Interioare.
În anii 1896-1897, C.T. a făcut un tur al univeristăților americane în numele noii formate Mișcări a Stundeților Voluntari. El descrie una dintre aceste întâlniri, organizate la Colegiul Bucknell din Pennsylvania, folosind cuvintele: „Am a avut o întâlnire splendidă cu studenții de la ora 6:30. Domnul a fost cu noi în mod măreț. După câteva cântări și o rugăciune, am vorbit timp de 30 de minute; după aceea toți au îngenuncheat și s-au dăruit lui Dumnezeu, unul după altul, folosind cuvinte precum: ‘Domane, ia-mă așa cum sunt’, ‘Voi merge cu Tine, Doamne Isuse’. Cred că au fost mulți. Cu siguranță aceasta este cea mai dulce muzică auzită vreodată de vreo ureche și dacă este dulce pentru noi, cu cât mai dulce este pentru Isus. După aceea am propus cântarea: ‘Văd, văd, sângele curățitor,/ Mă scufund în el și, oh, mă curăță’”.
Familia Studd a mers în 1900 în India de Sud, unde C.T. a slujit ca păstor al bisericii din Ootacamund timp de șase ani. Încă de la întoarcerea lui, C.T. a cunoscut responsabilitatea ce cădea asupra familiei lui de a duce Evanghelia în India.
Întâi China, apoi India și acum inima Africii.
După întoarcerea lor în Anglia în 1906, C.T. a fost stârnit de nevoia unei lucrări de pionierat misionar în Africa Centrală. Din nou, calea nu era lipsită de obstacole. Fără bani, respins de medici, părăsit de un comitet de oameni de afaceri care fuseseră de acord inițial să-l susțină, însă având porunca lui Dumnezeu de a merge, C.T. a mizat totul, încă o dată, pe ascultarea față de Dumnezeu. Tânăr fiind, și-a pus în joc cariera. În China, și-a pus în joc averea. Acum și-a pus în joc viața. Răspunsul lui pentru acel comitet a fost: „Domnilor, Dumnezeu m-a chemat să merg și voi merge. Voi deschide o cale, chiar dac-ar fi ca mormântul meu să fie doar o treaptă pentru tinerii care vor urma după mine”. În 1910, lăsându-și soția și cele patru fiice în Anglia, C.T. s-a îmbarcat, împotriva sfatului medicilor, către inima Africii, unde a continuat să lucreze până la moartea lui din 1931.
Deși a îndurat slăbiciune și boală C.T. a adus mult rod pentru Mântuitorul în Africa; și-a pierdut aproape toți dinții și a trecut prin câteva infarcturi; dar a suferit greutățile ca un bun soldat al Domnului Isus Cristos!
Într-o scrisoare trimisă acasă, C.T. a redat o ultima privire în retrospectivă asupra evenimentelor majore ale vieții lui:
„Întrucât cred că mă apropiu acum de plecarea mea din această lume, am câteva lucruri în care mă bucur. Acestea sunt următoarele:
- Că Dumnezeu m-a chemat în China și am mers, în ciuda opoziției puternice a celor dragi ai mei.
- Că am acționat cu bucurie, în ascultare de cuvintele spuse de Cristos tânărului bogat.
- Că, în 1910, pe când eram singur la bordul navei de linie Bibby, în mod deliberat și la chemarea lui Dumnezeu, am renunțat la viața mea pentru această lucrare și ea a fost din acel moment cheltuită nu numai pentru Sudan, ci pentru întreaga lume Neevanghelizată.
În concluzie, singurele mele bucurii sunt că atunci când Dumnezeu mi-a dat să fac o lucrare, nu am refuzat-o”.
Într-o zi de iulie din 1931, puțin dupa 10:30 P.M., C.T. Studd a mers acasă la Domnul pe care L-a iubit atât de mult și pe care L-a slujit atât de credincios! Ultimele cuvinte rostite de el au fost „Aleluia”!