Ce puternică este cursa lucrurilor văzute și cât de necesar este ca Dumnezeu să ne păstreze în cele nevăzute! Pentru a umbla pe apă, Petru trebuia să umble; dacă voia să înoate, trebuia să înoate; dar nu le putea face pe amândouă. Dacă vrea să zboare, pasărea trebuie să se depărteze de garduri și de copaci și să să încreadă în aripile care o poartă. Dacă va încerca să rămână aproape de pământ, zborul ei va fi slab. Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor sale proprii și să-l facă să înțeleagă că nu putea face nimic din propriul său trup. A trebuit să-și privească propriul trup ca pe unul mort pentru a putea depinde apoi de Dumnezeu cu privire la întreaga lucrare. Când și-a luat ochii de la sine însuși și s-a încrezut numai în Dumnezeu a devenit pe deplin convins că ceea ce Dumnezeu a promis, putea să și împlinească. Aceasta ne învață Dumnezeu și pe noi. El trebuie să oprească rezultatele încurajatoare până când învățăm să ne încredem fără ele, iar apoi plăcerea Lui este să-Și facă lucrarea Sa reală, atât în fapt, cât și în credință. Să privim doar la El astăzi pentru a face ceea ce El va alege, pe calea pe care El o va alege.