Luca 11:1 – Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.»
Domnul se ruga într-o zi, într-un anumit loc; când a terminat, unul dintre ucenici (reprezentându-i într-un fel pe toți) L-a rugat: “Doamne, învață-ne să ne rugăm”. Evident că atunci când Domnul nostru se ruga, uncenicii Lui simțeau că era ceva în legătură cu rugăciunea Lui care o făcea diferită de orice auziseră, cunoscuseră sau fuseseră învățați în trecut. Altfel nu ar fi pus această întrebare.
Rugăciunile Lui erau foarte diferite de cele ale cărturarilor și ale fariseilor și chiar de cele ale lui Ioan Botezătorul. Majoritatea ucenicilor fuseseră înainte cu Ioan și se pare că acesta îi învățase cum să se roage. Însă, fiind atât de diferită, rugăciunea Domnului i-a marcat foarte puternic pe ucenici, făcându-i să simtă că nu știu să se roage.
Cred că prima lecție pe care trebuie să o învățăm în rugăciune este următoarea: Nu știm cum să ne rugăm. Credem că știm, pentru că am fost învățați încă dinainte să fim mântuiți și ne-am rugat în toți anii de când suntem mântuiți – atât individual cât și împreună. Acest lucru a dezvoltat un fel de încredere în noi, făcându-ne să credem că știm să ne rugăm; dar dacă l-am auzi pe Domnul rugându-se, prima noastră reacție ar fi să ne gândim că nu ne-am rugat de fapt niciodată înainte. Nu știm să ne rugăm și trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne învețe.
Uneori, crezând că problema noastră este că nu știm să ne rugăm, nu îndrăznim să ne rugăm. De fapt, problema este chiar opusul. Din cauză că știm să ne rugăm, rugăciunea noastră este atât de ineficientă. Dacă realizăm că nu știm să ne rugăm, Domnul ne va învăța și rugăciunea noastră va deveni o rugăciune reală. Cred că majoritatea fraților și surorilor nu se roagă pentru că se gândesc că nu știu cum să o facă. Cred că ar trebui să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru acest lucru, pentru că dacă știți că nu știți să vă rugați, atunci mai este speranță. Însă, dacă credem că știm să ne rugăm, suntem terminați. Domnul ne va lăsa să ne rugăm rugăciunile noastre, pentru că nu va putea să ne învețe.
Poate că motivul pentru care nu realizăm cât de insuficienți și slabi suntem în privința rugăciunii este că nu L-am auzit pe Domnul rugându-se. Nu numai conținutul rugăciunii Lui este diferit, ci chiar însăși duhul ei. Trebuie să venim la El și să spunem, “Doamne învață-ne să ne rugăm”.
Trebuie să învățăm următoarele lucruri: (1) Trebuie să mărturisim că nu știm cum să ne rugăm, și aceasta trebuie să fie o mărturisire profundă. (2) Trebuie să vrem să ne rugăm. Dacă avem această dorință, putem fi învățați. Mulți, atunci când ne adunăm pentru rugăciune, au decis deja în inimile lor că nu se vor ruga. (3) Trebuie să-I cerem Domnului să ne învețe să ne rugăm. Trebuie să ne luăm privirile de la noi înșine și să ni le îndreptăm spre El, ca El să ne poată deschide inimile și duhurile, și să spunem: “Doamne, noi suntem gata, vrem să ne rugăm, dar nu știm cum. Te rugăm să ne înveți.” Pe măsură ce începem să intrăm în binecuvântarea acestor trei lucruri, Îl vom auzi pe Domnul spunându-ne, “Când vă rugați …” Cu alte cuvinte, Domnul ne va învăța.
Aduceți-vă aminte de întâmplarea cu fariseul și vameșul. Când fariseul a venit la templu, știa cu siguranță să se roage o rugăciune foarte lungă și completă. Vameșul nu știa cum să se roage și nici măcar cum să înceapă, așa că a strigat doar din inimă, “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul”. Răspunsul Domnului a fost, “mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt” (Luca 18:13-14).
Sper că nu ne adunăm având încredere în noi înșine; ci mai degrabă, venim cunoscându-ne slăbiciunea. La Romani 8, ni se spune că Duhul Sfânt va veni în ajutorul nostru, ajutându-ne în slăbiciunea noastră, mijlocind în noi și pentru noi potrivit voii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt cunoaște gândul lui Dumnezeu. Având aceste lucruri în vedere, vă încurajez să nu lăsați ca faptul că nu știți să vă împiedice să vă rugați. Ar trebui mai degrabă să vă încurajeze să vă rugați. Când ne adunăm pentru rugăciune, trebuie să ne păstrăm inimile și duhurile deschise către El. Când este amintit un subiect de rugăciune, întrebați-L pe Domnul dacă vrea ca voi să vă rugați, și dacă simțiți că vrea, încredeți-vă în Duhul Sfânt ca să vă dea cuvintele potrivite. Făcând acest lucru, veți observa că va deveni un lucru foarte ușor și natural. Aceasta este prima lecție, și sper să o învățăm cu toții.