Atunci, Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. – Matei 16:24-27
Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’ Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.” – Luca 14:25-35
În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume! Căci în Cristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace și îndurare! – Galateni 6:14-16
Ce îndurare ni s-a arătat ca lumea, cu onorurile, plăcerile și speranțele ei, să fie răstignită față de noi, împreună cu Cristos; cum tocește acest lucru tăișul armelor vrăjmașului; când el urmărește să ne dea o lovitură mortală, descoperă că poate atinge numai ceea ce am încetat să mai prețuim, fiindcă avem o moștenire mai bună; una nestricăcioasă, neîntinată, și care nu se veștejește. Tot mai profund realizez cât de important este, pentru cei pe care Dumnezeu îi cheamă să treacă prin încercări, să fie preocupați, cu toată stăruința, ca să folosească, într-un mod sfințit, toate micile evenimente care li se întâmplă; dacă neglijează acest aspect, inima se depărtează tot mai tare de Dumnezeu, cu pași imperceptibili, dar siguri.