Căci eu prin lege am murit față de lege ca să trăiesc față de Dumnezeu. Am fost răstignit cu Cristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine; iar ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc în credință, credința care este în Fiul lui Dumnezeu, care m‐a iubit și s‐a dat pe sine însuși pentru mine. – Galateni 2:19-20
Cunoscând aceasta că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu el, ca trupul păcatului să fie desființat pentru ca noi să nu mai fim robi păcatului. Căci cine a murit este îndreptățit de păcat. Și dacă am murit cu Cristos, credem că vom și trăi cu el, știind că Cristos fiind sculat dintre cei morți, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire peste el. Căci în ceea ce a murit, a murit o dată pentru totdeauna față de păcat; iar în ceea ce trăiește, trăiește față de Dumnezeu. Așa și voi, socotiți‐vă pe voi înșivă că sunteți morți față de păcat, dar trăind față de Dumnezeu în Cristos Isus. – Romani 6:6-11
Deci dar, fraților, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii, căci dacă trăiți potrivit cărnii aveți să muriți; iar dacă prin Duhul faceți să moară faptele trupului, veți trăi. Căci toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu. – Romani 8:12-14
Zilnic văd că este cu mult mai ușor să biruim atașamentul nostru față de lucrurile exterioare, decât nestatornicia afecțiunilor și dispozițiilor lăuntrice. Mă rog cu ardoare, cerând eliberarea de această robie îngrozitoare, ca să-L pot înălța și glorifica pe Mântuitorul meu în toate lucrurile. Hotărârea inimii de a răstigni eul sub orice formă ar fi este cea care face ca toate întâmplările să slujească pentru binecuvântare în loc de durere. Sunt sigur că, făcând cu adevărat acest lucru, în frica de Dumnezeu și cu singurul scop de a-I fi Lui plăcuți și pentru că astfel vrea El să trăim, vom găsi, apropiindu-ne de El, o pace a sufletului care se revarsă din urmărirea acestui scop și care compensează din belșug pentru orice întristare și lepădare de sine. A ne găsi pe calea sfințeniei, ca niște copii liberi și născuți ai Domnului, este cea mai privilegiată stare, în mijlocul tuturor robiilor față de grijile pământești.