Să citim primele 5 versete din capitolul 16 al cărții Faptele Apostolilor:
“În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.”
Și primele 10 versete din primul capitol din 2 Timotei:
“Pavel, apostol al lui Cristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Cristos Isus, către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru! Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte. Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.”
Să ne rugăm:
Doamne iubit, vrem să-Ți mulțumim pentru că ne-ai invitat la masa Ta. Îți mulțumim că ne-ai iubit și ne-ai iubit până la capăt, ai dat tot ce-ai avut pentru noi pentru noi și suntem aici în dimineața aceasta datorită dragostei Tale. Doamne, continuând să stăm în prezența Ta, ne rugăm să reverși, de la tron, cuvântul Tău. Îmbogățește inimile fiecăruia dintre noi. Iubite Doamne, Tu ai făcut atât de mult pentru noi, ce anume dorești Tu să fim și să facem? De aceea, venim, ne deschidem inimile înaintea Ta și Te rugăm: Doamne vorbește, robii Tăi ascultă. Îți cerem în numele Tău. Amin.
Voi începe cu puțină istorie pentru aceia care nu o cunosc. Această adunare își are începutul în 1973. Înainte de aceasta, două surori din Richmond s-au dus la conferința Wabana. Conferințele Wabana au avut loc în anii ’60, și acolo vorbeau fratele Sparks, fratele DeVern Fromke și eu. Aceste două surori din Richmond au participat la una dintre acele conferințe. Una din ele era destul de implicată în lucrarea carismatică. Cât timp au fost acolo, Domnul le-a vorbit și au fost transformate complet. Din acest motiv, m-au invitat să le vizitez. La început am mers în casa uneia dintre surori. Ele invitau acolo cu precădere surori, însă, ulterior, li s-au alăturat și niște tineri. Când conferințele din Wabana au încetat să se mai organizeze, ne-am gândit dacă nu cumva ar trebui să organizăm o conferință în Richmond și, în cele din urmă, am cunoscut că aceasta era de la Domnul. Prima conferință a avut loc în 1972, am închiriat Dioceza Episcopaliană din River Road și au participat aproximativ 100 de persoane. În 1973 a avut loc încă o conferință, și atunci s-a căsătorit Kenny. După acea conferință am cunsocut că probabil este voia Domnului să începem să avem o mărturie și în Richmond. Toți frații și surorile de atunci au fost de acord. Așa s-a întâmplat că din 1973 am început să avem întâlniri regulate în Richmond. Acesta a fost începutul.
Potrivit Bibliei o generație reprezintă patruzeci de ani, Așadar suntem aici de mai mult de o generație. Ne așteptăm ca tinerii să fie ridicați de Dumnezeu pentru a continua mărturia în acest loc. De aceea, având acestea în inimă vreau să împărtășesc ceva mai mult cu tinerii de aici. Aceasta nu înseamnă că noi, cei mai în vârstă suntem exceptați, dacă suntem tineri în inimă putem primi ceea ce ne arată Biblia. Când mă gândeam la acestea, la a doua generație, m-am gândit la tinerii care au lucrat cu Pavel. Dintre aceștia, cu toții suntem familiarizați în special cu Timotei. De aceea, în dimineața aceasta aș dori să vă împărtășesc ceva despre Timotei.
Tatăl lui Timotei a fost grec, iar mama lui a fost evreică; ni se mai spune că, bunica lui, Lois, și mama lui, Eunice, erau ale Domnului. Nu ni se spune cum ajuns să creadă în Domnul Isus, dar cel mai probabil au făcut parte dintre evreii care au fost mântuiți în timpul Rusaliilor, când, vă aduceți aminte că, trei mii de oameni au venit la Domnul, și foarte probabil că bunica și mama lui Timotei au fost salvate în acea perioadă. Nu știm nimic despre tatăl lui, pentru că Biblia nu mai amintește nimic de el; probabil murise. Timotei a fost crescut de bunica și de mama lui. Vedeți ce importantă este influența mamei și a bunicii în viața celor tineri! Unii dintre voi îl cunoașteți pe fratele Thornton, eu i-am cunoscut părinții. Tatăl lui a mers în China ca medic misionar. A fost șeful departamentului ortopedic din Universitatea Chi Lu. El și soția lui, Îl iubeau pe Domnul, și și-au deschis casa pentru cei care studiau medicina acolo. Foarte mulți studenți au fost aduși la Domnul prin ei. Aceștia puteau merge la ei acasă, să deschidă frigiderul și să mănânce orice doreau. Toți îl numeau “papa”. Au avut patru copii, două fete și doi băieți. Îi cunosc pe toți. Am fost foarte impresionat de mama lor: ea încerca din greu să găsească timp pentru fiecare dintre ei. Discuta cu fiecare pe rând o dată pe lună și desigur că se ruga pentru ei. Din acest motiv, cu toții l-au iubit și slujit pe Domnul.
Vedem așadar importanța părinților. Părinților, Domnul v-a dat copii. Ei nu sunt numai darurile lui Dumnezeu, ci de asemenea, reprezintă o obligație pentru voi. Dumnezeu vrea ca părinții să-și crească copiii în mustrarea Domnului. Părinții ar trebui să se roage pentru copii, pe măsură aceștia cresc și să facă tot posibilul în a li-L arăta pe Isus Cristos! E nevoie de viață, nu numai de cuvinte, pentru ca părinții să afecteze viața copiilor lor. Aceasta s-a întâmplat și cu Timotei. El a fost crescut de bunica și de mama lui, care l-au ajutat, încă din tinerețe, să cunoască Biblia și l-au pregătit pentru mântuire. Si astfel, deși nu este menționat în Biblie, se face referire la faptul că Timotei a fost mântuit prin slujirea lui Pavel în timpul primei lui călătorii. După ce a fost mântuit, acest tânăr a fost cu adevărat credincios Domnului. Așa tânăr cum era, a început să slujească Domnului în Listra şi Iconia. De aceea, când Pavel a ajuns acolo, în a doua călătorie misionară, l-a văzut și a intenționat să-l ia cu el și să-l ajute pe mai departe.
Frați și surori, aceasta este povara fraților și surorilor mai în vârstă. Avem o responsabilitate față de cei tineri din mijlocul nostru. Ar trebui să ne rugăm pentru ei, să discutăm cu ei, să-i ajutăm să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul Isus. Astfel s-a întâmplat și în cazul lui Timotei. Slavă Domnului, Timotei a fost credincios Domnului în aceste două localități, Listra şi Iconia: a slujit. De aceea, când Pavel a venit pentru a doua oară, Timotei a fost recomandat de frații din ambele locuri. Ce laudă este aceasta! Un tânăr, credincios Domnului, care a atins inimile fraților și surorilor din ambele locuri. Și ei l-au recomandat călduros lui Pavel. Sper să se întâmple așa ceva și în mijlocul nostru. Pavel a văzut situația, că era o perpectivă pentru Domnul în acest tânăr – și a dorit să-l ia cu el în călătoriile lui, pentru a-l ajuta mai departe, în Domnul. Însă, având în vedere că tatăl lui era grec, Timotei nu fusese circumcis ca evreu. De aceea, de dragul evreilor, Pavel l-a circumcis și apoi l-a luat cu el.
Relația dintre Pavel și Timotei e diferită de relația altor tineri cu Pavel. Relația dintre ei a fost cea mai strânsă. Vedem, de asemenea, cum Pavel l-a condus pe acest frate tânăr. În mod natural, Timotei avea un temperament foarte timid. Știți, fraților și surorilor, Dumnezeu ne-a creat diferiți, pe fiecare, nu numai din punct de vedere fizic, ci în toate aspectele. Am spus de multe ori că fața noastră este destul de mică, și nu are multe elemente, însă în toată lumea, nu există două persoane identice. Chiar și gemenii, care sunt greu de deosebit de oameni, sunt diferiți pentru părinții lor. Fiecare este diferit! Gândiți-vă, Dumnezeu a creat nenumărați oameni, însă nu există doua persoane identice. Deseori am spus că lui Dumnezeu îi place varietatea. Nu cunoaștem uniformitatea pentru că Lui Dumnezeu îi place varietatea.
Așadar, Timotei avea un temperament foarte timid. Poate ne gândim, ce poate face o persoană timidă? Va încerca mereu să se ascundă în spatele cuiva, va da mereu înapoi. Dar iubiți frați și surori, temperamentul nostru ne este dat de Dumnezeu. Cu toții suntem diferiți, avem temperamente diferite. Unele persoane sunt în mod natural deschise pe când altele sunt închise, dar aceasta nu este o problemă, deoarece Dumnezeu iubește varietatea. Dacă-i dai lui Dumnezeu temperamentul tău, El poate folosi orice temperament ți-ar fi dat. Așadar nu încerca să-ți schimbi temperamentul. Acesta nu se va schimba niciodată în întregime. Poate fi schimbat puțin, poate fi ținut mai bine sub control, dar temperamentul reprezintă ceea ce ești. Dumnezeu te-a creat așa și El vrea să-ți folosească temperamentul pentru planul Lui. Slavă lui Dumnezeu pentru aceasta. Știți, de multe ori încercăm să ne schimbăm temperamentul, vrem să fim ca alții, pentru că ne gândim că ei sunt mai buni. Dar frați și surori, nu vă gândiți în felul acesta, deoarece temperamentul nostru vine de la Dumnezeu și dacă i-l dăm Lui, sub conducerea Lui, El îl poate maturiza și folosi pentru gloria Lui.
Așadar, iată-l pe Timotei. Ne putem gândi că tot ce o persoană timidă poate face este să se ascundă în spatele cuiva și să nu vrea să-și asume niciodată responsabilități. Dar vedem că acest tânăr, în mod natural timid, și-a dat timiditatea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a putut-o modera și folosi pentru gloria Lui. Pavel l-a luat cu el pe acest tânăr. A mers cu Pavel, a învățat multe de la Pavel, a avut o relație apropiată cu Pavel.
Frați și surori, cred, că indiferent ce temperament v-ar fi dat Dumnezeu, El îl poate folosi. Și îl va folosi, dacă vă veți da pe voi înșivă Lui. Întrebarea se pune, cine este la cârmă? Tu îți conduci viața? Sau te-ai dat pe tine însuți Domnului și Îl lași pe El să fie la cârma ei? Dacă acest lucru este adevărat, dacă te-ai dat pe tine însuți Domnului, și-L lași pe El să fie la cârma vieții tale, chiar și temperamentul tău poate fi modelat și folosit de Dumnezeu.
Deși un om timid, Timotei a fost folosit de Dumnezeu într-un anumit fel. L-a cunoscut foarte bine pe Pavel și a învățat multe de la el. La 2 Timotei 3:10 Pavel spune, “Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele”. Aici scrie că Timotei a învățat nouă lucruri de la Pavel.
Cel mai important lucru era că cunoștea foarte bine învățătura lui Pavel. Deși cunoscuse Scripturile, pentru a le folosi într-un mod corect, potrivit gândului lui Dumnezeu, Timotei avea nevoie de ajutor. De aceea și-a însușit învățăturile lui Pavel. Învățătura lui Pavel nu era a lui proprie, ci a lui Cristos. În Faptele Apostolilor 2 citim că cei care crezuseră în Domnul Isus erau în număr de trei mii, și stăruiau în învățătura apostolilor. Deși erau doisprezece apostoli, învățătura lor era una singură. Citind Biblia, observăm că, în învățătură, fiecare apostol punea accentul în mod diferit. Pavel are particularitățile lui, Petru are particularitățile lui, Ioan are particularitățile lui, dar în ciuda acestor particularități, învățătura lor era un singură și era învățătura lui Cristos. Mai întâi au primit-o de la Domnul și după aceea i-au învățat pe alții. Pavel a fost folosit foarte mult de Dumnezeu. A fost un mare învățător, iar Timotei a învățat de la el. A fost îndeajuns de smerit pentru a învăța. Uneori unii tinerii sunt atât mândrii, atât de încrezători în ei înșiși, încât nu primesc învățătura înaintașilor lor. Dar Timotei era smerit. Și-a însușit tot ceea ce Pavel învăța. Din acest motiv Timotei a devenit un învățător. A fost capabil să-i învețe pe alții, în ciuda tinereții lui.
După aceea, a urmărit și purtarea lui Pavel. Învățătura și purtarea ar trebui să meargă împreună. Dacă înveți într-un fel, dar trăiești în altul, învățătura ta nu va avea impact asupra oamenilor. Însă Pavel trăia în modul în care învăța, iar Timotei a observat purtarea lui Pavel. Și nu numai atât, dar a observat și scopul lui, a văzut scopul lui Pavel. Pavel nu-L slujea din plin pe Domnul încercând să obțină ceva pentru sine, ci scopul lui Pavel era unul singur, să facă voia lui Dumnezeu. Timotei a învățat asta de la Pavel. De asemenea, Timotei a urmărit și credința lui. Pavel a trăit o viață de credință. A spus, “Pentru mine a trăi este Cristos”, “Am fost răstignit împreună cu Cristos, nu mai trăiesc eu, Cristos trăiește în mine”. Așadar vedem că Timotei a învățat de la Pavel credința și îndelunga răbdare. Frați și surori, noi vrem să trăim o viață foarte lină și ușoară. Trăim în această lume care este condusă de vrăjmașul lui Dumnezeu și dacă suntem credincioși Domnului, vom suferi. Ca tânăr, Timotei, a învățat de la Pavel îndelunga răbdare și bineînțeles, dragostea. Dacă citim scrierile lui Pavel, putem observa dragostea lui față de biserici. El s-a dat pe sine fără rezerve bisericilor, chiar și acelora care nu-l iubeau. Le iubea, iar Timotei a învățat această dragoste. A învățat de asemenea și din capacitatea lui Pavel de a îndura, cum a îndurat în ciuda suferințelor și persecuțiilor prin care a trecut. Timotei a învățat toate aceste lucruri de la Pavel. Și, din acest motiv, a putut să-I slujească credincios Domnului până la sfârșit. De unde știm asta? După ce Pavel a plecat, Timotei a continuat să slujească Domnului cu atâta credincioșie, încât a fost și el întemnițat. Însă, slavă Domnului, a fost eliberat din închisoare. Aceasta arată așadar loialitatea și credincioșia lui până la sfârșit.
Dacă citim versetul 23 din ultimul capitol al scrisorii către Evrei: „Să ştiţi că fratelui Timotei i s-a dat drumul. Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd.” Nu știm sigur cine este scriitorul epistolei către Evrei. Oamenii au diferite păreri, și eu am părerea mea. Mă gândesc că epistola către Evrei a fost scrisă probabil de către Apolo. Așadar Apolo spune că Timotei a fost eliberat, ceea ce înseamnă că fusese întemnițat datorită credincioșiei față Domnul. Însă a fost eliberat, și eliberat fiind, și-a continuat slujirea. Înțelegem aceasta pentru că Apolo spune că urma să meargă și să-i viziteze pe acei oameni împreună cu Timotei. Deci, Timotei a continuat să-L slujească pe Domnul.
În concluzie, iubiți frați și surori, aceasta este povara mea în această dimineață, suntem aici de mai mult de o generație și ne așteptăm ca tinerii noștri să se ridice. Cum va putea fi dusă mai departe mărturia dacă este păstrată numai de o generație, de prima generație? Însă, credem că mărturia lui Isus va fi dusă mai departe până la venirea Domnului nostru drag. Fie ca tinerii noștrii să se ridice, să se predea complet Domnului și să vadă ce poate face El cu astfel de persoane tinere. Aceasta este rugăciunea inimii mele.
Să ne rugăm.
Iubite Doamne, vrem să-Ți mulțumi pentru tinerii din mijlocul nostru. Avem mari așteptări de la Tine pentru acești tineri. Ne rugăm pentru ei, privim la Tine ca Tu să atingi inimile tinerilor noștrii. Nu faptul că sunt tineri e important, ci Doamne, dacă s-ar preda Ție, oricât de tineri ar fi, Tu îi poți folosi. Ne rugăm ca acești tineri să fie atât de complet dedicați Ție, încât să putem vedea curând ce poți face Tu cu ei. Vrem să vedem această mărturie dusă mai departe, până la venirea Ta. Doamne, Te rugăm, ridică în mijlocul nostru, tineri care să meargă înainte și să ducă mai departe mărturia lui Isus. Îți cerem în Numele Tău scump. Amin.