De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm stăruitor în cursa care ne stă înainte. Să privim țintă la Întemeietorul și Desăvârșitorul credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria ce Îi era pusă înainte, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! Luați aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru! Voi încă nu v‑ați împotrivit până la sânge în lupta cu păcatul și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de El! Căci Domnul îl pedepsește pe cel pe care‑l iubește și îl ceartă pe orice fiu pe care‑l primește. Îndurați pedeapsa: Dumnezeu Se poartă astfel cu voi fiindcă sunteți fiii Lui! Într‑adevăr, care este fiul pe care nu‑l pedepsește tatăl său? Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care toți au parte, ați fi copii nelegitimi, nu fii. Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne‑au pedepsit și le‑am dat cinstea cuvenită, nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui duhurilor, ca să trăim? Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum găseau de cuviință, dar Dumnezeu ne pedepsește cu folos, ca să ne facă părtași sfințeniei Sale. La început, nicio pedeapsă nu pare motiv de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce rodul pașnic al dreptății în cei care au trecut prin școala ei. De aceea, întăriți mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca piciorul care șchiopătează să nu se scrântească, ci mai degrabă să fie vindecat! – Evrei 12:1-13
Frații mei, când treceți prin felurite încercări, să le priviți cu toată bucuria, fiindcă știți că încercarea credinței voastre aduce răbdare. Dar răbdarea trebuie să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu vă lipsească nimic. – Iacov 1:2-4
Robilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit! Fiindcă este un har dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare și pătimește pe nedrept. Căci ce laudă este să suferiți cu răbdare să fiți bătuți când ați făcut răul? Dar dacă faceți binele, pătimiți de pe urma lui și suferiți cu răbdare, este un har înaintea lui Dumnezeu. La aceasta ați fost chemați, fiindcă și Cristos a pătimit pentru voi și v‑a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit vicleșug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; când a pătimit, n‑a rostit amenințări, ci S‑a supus dreptului Judecător. Păcatele noastre le‑a purtat în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v‑ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre. – 1 Petru 2:18-25
Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup, înarmați‑vă și voi cu același fel de gândire, căci cel ce a pătimit în trup a sfârșit‑o cu păcatul, pentru ca, în vremea care‑i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu! – 1 Petru 4:1-2
Duhul lui Dumnezeu ne învață cel mai eficient în școala suferinței; când, fără a avea, aparent, călăuză și busolă, ești obligat să-ți ții ochii fixați pe steaua din Betleem și să-ți conduci, fără frică, corăbioara fragilă, deși totul este întunecat în jur. Dumnezeu să te întărească să înduri totul și mult mai mult decât atât, de dragul Lui, Cel care a îndurat împotrivirea păcătoșilor față de Sine Însuși; Cel care atunci când a fost insultat, n-a răspuns cu insulte, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept. Să urmăm, în această privință, exemplul Lui întotdeauna binecuvântat, care, în ciuda tuturor încercărilor lui, este foarte plin de mângâiere, pentru că Duhul Sfânt locuiește împreună cu cei ce umblă în acest mod.