Cel de-al doilea lucru este remarcabil. Această evanghelie incredibilă a lui Ioan începe cu un prolog: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi”. Și se încheie cu un epilog.
Unii consideră că acest epilog este doar o adăugire, dar nu este așa. Isus i se adresează unuia dintre personajele principale ale istorisirii și îi spune: „Petru, mă iubești mai mult decât aceștia?”
Vechiul Petru ar fi răspuns imediat, „Bineînțeles! Doamne, Tu știi că te iubesc mai mult decât toți aceștia”. Dar acum n-a putut să spună acest lucru; nici măcar n-a putut folosi același cuvânt, ci a folosit celălalt termen din limba greacă. A spus, „Doamne, Tu știi că am o afecțiune pentru Tine”.
Apoi Domnul l-a întrebat, „Petru, mă iubești?” N-a mai adăugat „mai mult decât aceștia”. Petru și-a învățat lecția. „Este vorba doar despre tine, Petru. Mă iubești?”.
Petru a răspuns și de data aceasta, „Tu știi, Doamne, că am o afecțiune pentru Tine”.
Și Domnul i-a spus din nou, „Petru, ai o afecțiune pentru mine?”
Iar Petru a răspuns, „Știi că am”.
De ce se termină această evanghelia uimitoare, care-L interpretează pe Domnul Isus, în acest fel? Iubiți prieteni, feriți-vă de un creștinism lipsit de iubire. Feriți-vă de o slujire lipsită de iubire. Feriți-vă de o predicare lipsită de iubire. Până la urmă, totul se rezumă la următorul lucru: dacă L-ai întâlnit pe Dumnezeu în Domnul Isus, El te întreabă: „Mă iubești?”
Poți lucra până la epuizare, dar aceasta nu-L va satisface pe Domnul. Dragostea nu poate fi satisfăcută de nimic altceva decât de dragoste. Lucrarea ta izvorâtă din datorie, responsabilitatea ta îndeplinită corespunzător, cunoștința ta, râvna ta nu înseamnă nimic în final pentru Domnul. El l-a ales pe Israel pentru că l-a iubit, așa a afirmat Domnul. Multora le este greu să înțeleagă ce a văzut Domnul în Iacov, când, la finalul vechiului Legământ, pe când creștinismul era așezat pe făgașul lui, El a afirmat, „Pe Iacov l-am iubit”. Cred că din păcate, mulți îl văd în mod greșit pe Iacov, ca pe un om fără personalitate, anemic, căruia îi plăcea să stea pe lângă casă. Nu cred că era deloc așa. Cred că era un om foarte puternic. Iacov avea o inimă pentru Dumnezeu. În ciuda propriei lui persoane, în ciuda naturii lui și în ciuda păcatului lui, avea o inimă pentru Dumnezeu.
Domnul stă chiar și acum în mijlocul nostru, în timp ce vorbim despre Domnul Isus și te întreabă: „Iubești lucrarea?” El nu încheie această evanghelia uimitoare spunând: „Vreau să mergi și să hrănești oile, să paști oile, să ai grijă de miei”. Prima Lui întrebare este „Mă iubești?” Apoi adaugă, „Atunci mergi și lasă ca această dragoste pentru Mine să fie baza slujirii tale”.
Știu că unii se supără când mă refer la catolici, dar trebuie să vă spun că părerea mea este că Maica Tereza a dat lumii ceva ce puțini creștini au și anume, dragoste.
Malcom Muggeridge era un ateu și unul din cei mai violenți opozanți ai monarhiei, ai bisericii și ai instituțiilor din generația lui, din Marea Britanie. Cu urechile mele, l-am auzit spunând: „Am mers în India s-o demasc pe Maica Tereza. Am crezut că ceea ce făcea ea era lucrarea creștină misionară obișnuită. Nu m-am gândit că va fi dificil s-o demasc. Însă, când am mers cu ea în miez de noapte la muribunzii de pe străzile Calcuttei și am văzut-o cum îi săruta, când am simțit mirosul insuportabil și am văzut viermii care-i mâncau de vii, am știut că pentru prima dată am văzut un creștin.”
Malcom Muggeridge s-a întors în Marea Britanie și s-a retras într-o mănăstire din Northumbria. N-a mers la slujbe pentru că încă era la fel de anti-catolic ca înainte. Dar după trei săptămâni petrecute într-o chilie, Basil Hume, care mai târziu a devenit Cardinalul Hume din Westminster, l-a condus la Cristos. Poate unii mai în vârstă își aduc aminte că în toate ziarele din Marea Britanie scria, cu litere de-o șchioapă, „Muggeridge s-a senilizat!” Nu fac acum propagandă pentru Biserica Catolică, ci vorbesc despre credincioși.
Când cineva, oricine ar fi, își face slujba din dragoste pentru Domnul, aceasta îi atinge pe cei nemântuiți. Este o anumită realitate în slujba lui. Oh, Dumnezeu să ne izbăvească de un creștinism gol, rece și clinic și să ne umple cu dragoste divină. Atunci vor izbucni încă o dată izvoarele de apă vie. Dinlăuntru vor curge râuri de apă vie care vor schimba totul, vor aduce totul la viață și vor produce roade.
Dumnezeu să ne ajute. Am privit la persoana Domnului Isus. Nu voi putea exprima niciodată în cuvinte ceea ce înțeleg cu privire la natura triună a lui Dumnezeu. Știu că am o minte măruntă, finită și că inteligența mea are niște granițe foarte bine definite. Dar știu în același timp că L-am întâlnit pe Tatăl în Domnul Isus, în duhul meu. Întotdeauna îmi îndrept rugăciunile către Tatăl, în numele Domnului Isus. Înțeleg cumvă, atât cât pot cu ființa mea limitată; Îl înțeleg pe Dumnezeu în Domnul Isus. El se raportează la mine și eu la El.
Dumnezeu să ne atingă inimile. Domnul să vă viziteze și să mă viziteze, să ne atingă inimile în liniștea orelor nopții și să vină la noi cu cuvintele: „Mă iubești?”