„Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” – 1 Tesaloniceni 5:1-11
„Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Şi Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!” – 2 Tesaloniceni 2:13-17
Biblia este foarte exactă. Versetul de la 1 Tesaloniceni 5:1 mi-a creat mult timp o foarte mare confuzie. A fost foarte, foarte încurcat pentru mine foarte mult timp, pentru că n-am înțeles cum adică: „ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea”. Pentru că atunci când va veni ziua Domnului va fi, după cum zice la Matei 24, ca un fulger care se vede dintr-o parte a cerului până în cealaltă parte a cerului. Așa va fi ziua aceea când va fi ziua Domnului, pentru că ziua Domnului este în special pentru evrei, fiind profețită și în Vechiul Testament. Deci ziua Domnului nu va veni ca un hoț. Ziua lui Cristos va veni ca un hoț. Între aceste două zile este o foarte mare diferență, pentru că ziua lui Cristos este ziua când El va veni pentru ai săi, pentru Biserică. Atunci când El va veni pentru biserică, El va veni ca un hoț, noaptea. Dar, zice: „Voi nu sunteți în întuneric ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț”. Ea oricum va veni ca un hoț, iar dacă noi nu vom veghea și nu vom fi treji atunci vom fi păgubiți, pentru că: „dacă ar ști stăpânul casei la ce oră sau când ar veni hoțul, atunci ar veghea ca să nu-i spargă casa”.
Dar cum se face cu acest verset, care spune că „ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea”. Inclusiv traducerea King James a confundat ziua Domnului cu ziua lui Cristos. Am spus că Biblia nu face nicio greșeală. Traducătorii da, au făcut greșeli, dar în original nu există nicio greșeală. Totul este exact, dar noi suntem foarte derutați și putem să nu băgăm în seamă unele lucruri foarte mici. Este foarte interesant că în acest verset, de exemplu, 1 Tesaloniceni 5:2, nu zice „ziua Domnului”, ci „ziua Domn”, nearticulat. În toate celelalte locuri, în Vechiul Testament și în Noul Testament, când se vorbește despre ziua Domnului se folosește, „ziua DomnuLUI”. Dar acest pasaj, de la 1 Tesaloniceni 5:2 și cel de la 2 Petru 3:10 sunt singurele unde nu este articulat și drept urmare aceste versete de fapt tot la ziua lui Cristos. Ziua lui Cristos va veni noaptea, ca un hoț. El va veni noaptea, ca un hoț, Va lua ce este prețios și va pleca.
Fraților, ce vreau să zic de fapt în dimineața aceasta? Am văzut foarte mulți frați care sunt derutați. Cineva m-a întrebat de curând: „Numai cei maturi vor fi luați?” Păi dacă ne-am gândi așa, am zice: „Păi, nu prea sunt maturi printre noi”. Să nu credeți că matur înseamnă că tu înțelegi mai multe. Am citit versetul care zice: „Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că sfințirea aceasta pe care Duhul lui Dumnezeu o lucrează în viețile noastre nu se referă la lucrurile exterioare ci se referă la ceva care este în interior. Știți la ce? Cineva a vorbit de curând despre pietrele acelea netede care se formează în cursurile de apă. Aceste pietre n-au fost așa de la început. Când au fost desprinse din stâncă, au fost bucăți colțuroase. Și a trebuit să treacă foarte multe ape ca ele să se frece unele de altele și să devină netede și frumoase. Nicio piatră din râu nu a fost așa de la început. Fraților noi suntem foarte culțuroși! Că suntem conștienți, că nu suntem conștienți, suntem așa. Suntem plini de colți.
Pe când locuiam în Marghita, mai trebuia să scriu câte o scrisoare la unele persoane, ceva situații mai speciale, să zic așa. Am devenit conștient că sunt colțuros și n-am vrut să scriu scrisori în care, prin cuvintele mele, să-i provoc dureri celuilalt. Așadar, am început să fiu conștient că sunt colțuros, n-am spus că am scăpat de colți. Și atunci, după ce scriam scrisoarea, mă duceam la o altă soră și-o rugam: „Citește tu scrisoarea aceasta și spune-mi sincer dacă vezi ceva colți în ea, pentru că aș vrea să-i tai, întrucât n-aș vrea să jignesc prin cuvintele mele”. Bineînțeles că tot erau colți în mine. Și dacă cosmetizam puțin scrisoarea, ei erau tot acolo. Nu pot să scapi așa de ușor de ei.
Zice: „Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”. Ca să fii prelucrat de Domnul și nu numai să te abții ca să nu-i zici cuiva ceva, pentru că poți să te abții (am primit scrisori în care am văzut că cei ce le-au scris s-au obținut foarte mult), dar colții sunt acolo. Deci, nu e vorba că te-ai abținut, ci este vorba să fii schimbat. Despre aceasta vorbește aici, când zice: „v-a ales pentru mântuire, prin sfințirea duhului”. Deci, să nu credem că dacă am strâns din dinți și am reușit să tăcem din gură și să nu aruncăm ceea ce era în inima noastră, atunci am realizat ceva. Este ceva pentru tine, că ți-ai mai prelungit agonia, dar asta nu înseamnă nimic. Când vezi lucrurile și începi să te vezi cine ești, atunci trebuie să vii la Domnul ca să fii prelucrat de El și să fii schimbat. Altfel rămâi același om colțuros toată viața ta. Am citit o carte, care a apărut de curând, „Predestinare absolută”. Este o carte foarte rea, foarte unilaterală. „Dumnezeu ne-a ales pentru pentru mântuire, prin sfințirea duhului și credința adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, să primiți slava Domnului Isus Cristos”. La aceasta am fost noi predestinați, să primim slava Domnului nostru Isus Cristos.
Dar fraților, vreau să zic că vine o zi când vezi cine ești tu. Poți să arăți altfel, poți să fii frumos, poți să fii politicos, dar va veni vremea aceea când pe frunțile noastre va fi scris numele Său. Alții vor putea să vadă cine suntem noi, nu cine ne pretindem a fi. Dar această sfințire a duhului nu se face în mod unilateral. Ea depinde foarte mult de faptul că tu începi să vezi, cum am văzut și eu, că sunt colțuros. Am început să văd. Am început să-mi dau seama că prin cuvintele mele pot să jignesc pe cineva fără să am intenție, pentru că nu realizam ca sunt așa. Dar aceasta nu se întâmplă automat. Este o lucrare care durează în toate împrejurările. Ea începe în casele noastre, după aceea se continuă în adunare. Suntem aici. Cineva mi-a zis de ce s-a întâmplat undeva, când o soră a fost foarte, foarte nemulțumită, iar cel care mi-a povestit mi-a zis că a spus așa niște cuvinte de tăioase încât i-a afectat pe toți. Destul de rău că i-a afectat, pentru că vine vremea aceea când ceea ce este în inima ta va fi scris pe frunte. Uitându-se pe fruntea ta, oamenii vor putea vedea că tu nu ai lucruri ascunse în inimă. Eu nu zâmbesc doar din politețe unui frate. Dar dacă această sfințire a duhului nu s-a produs în viețile noastre, suntem ipocriți. Vrând, nevrând. Nici nu realizăm. Un frate a venit și mi-a spus că un alt frate l-a făcut ipocrit. L-am întrebat: „A greșit? Chiar a greșit când a zis că ești ipocrit?” I-am povestit că nu cu mult timp înainte venise cineva în vizită, iar eu aveam foarte multe lucruri de făcut și n-am fost foarte fericit că acea persoană a venit la mine, însă când m-am întâlnit cu el, i-am zâmbit. Dacă ar fi citit pe fruntea mea, atunci ar fi putut zice că sunt ipocrit. Tu nu spui ce este în inima ta? Deci această lucrare este foarte, foarte veritabilă și ea trebuie să continue, să continue, să continue ca încet-încet să fim schimbați, să fim transformați. Nu se întâmplă dintr-odată.
Am citit o întâmplare într-o carte, nu îmi aduc aminte exact în care, dar era vorba despre un om care a ajuns în fața judecătorului care era tatăl lui. Și fiind acolo, tatăl său nu a dat frâu liber sentimentelor sale, ci pur și simplu a fost un judecător drept care a dat sentința corectă în cazul fiului lui. În carte scrie mai multe despre reacția copilului și ce a crezut el. M-am gândit la lucrul acesta. Noi Îl cunoaștem acum pe Domnul Isus ca pe unul la care putem să venim cu toate problemele noastre, cu toate necazurile noastre, cu toate neînțelegerile noastre, cu toate dezamăgirile noastre. Putem să venim la El, la tronul harului și când ne apropiem de El, atunci primim îndurare și har și putem fi ajutați în vremuri de nevoie, dar va veni vremea aceea când El va fi complet altfel. El va fi așa! El nu va fi ca un părinte pe care copilul lui știe să-l șantajeze, de la o anumită vârstă. Și eu am făcut-o. Am știut cum să moi inima lui tata când am greșit, ca să nu fie așa de dur cu mine. Dar el nu va fi așa. El va fi foarte strict, iar în strictețea Lui nu fi duritate ci va fi dragoste, pentru că El vrea copiii Lui să fie disciplinați și să poată să-Și atingă scopul Lui în viețile lor. El este plin de dragoste, oricum va fi.
Deci va veni vremea aceea, iar vremea se apropie foarte mult și lucrurile se precipită. De aceea am făcut această distincție între ziua lui Cristos și ziua Domnului, pentru că ziua lui Cristos, adică atunci când Cristos va veni ca un hoț și se va întâmpla ce scrie: când doi vor fi într-un pat, unul va fi luat, altul va fi lăsat, unul va fi luat de la câmp, unul va fi luat de la moară. Aceasta este ziua lui Cristos. Deci vegheați pentru ca nu cumva ziua aceea să vină peste voi ca un hoț. Ea va veni ca un hoț. El va fi ca un hoț, dar pentru noi, să nu fie ca un hoț. Noi trebuie să fim treji, iar pentru aceasta trebuie să veghem. Atunci nu se vor întâmpla foarte mari minuni. Minunile trebuie să se întâmple azi, căci dacă noi înțelegem într-adevăr ce înseamnă haru lui Dumnezeu, atunci noi vom fi schimbați, azi, nu atunci.
Dar, fraților, știți ce ne ține pe noi în cursă? Nădejdea vie! Am fost înviați „la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi”. Dacă nădejde aceasta pălește, înseamnă că viața noastră nu merge bine. Dacă tu te gândești „păi eu mă văd foarte catastrofal, mă văd foarte neveghetor, prins cu lucrurile acestei lumi, eu sunt un ratat”. Este cineva care gândește așa de aici? Să nu mai gândești așa! Nădejdea este aceea care ne ține în cursă. Nădejdea ne ține în cursă! „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ”. Asta nu înseamnă că nu vă va prinde ca un hoț. Dar trebuie să știți că voi nu sunteți întuneric, ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi”. Așadar să nu uităm: să nu dormim ca și ceilalți, „ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii”. Nădejdea mântuirii. Noi am fost chemați să primim slava Domnului Isus Cristos. Aceasta este chemarea noastră, dar nu trebuie să dormim. Dacă dormim, ziua aceea va veni peste noi ca un hoț.
Termin citind încă două pasaje. Primul este de la Apocalipsa capitolul 19. Ioan a auzit foarte multe lucruri în cartea Apocalipsa, foarte multe lucruri și de multe ori a fost foarte mirat de lucrurile pe care le-a văzut, de ce se va întâmpla. Când a văzut femeia aceea îmbrăcată în purpură și stacojiu care purta scris pe frunte un nume, „o taină: ‘Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului’. Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina…”. Vreau să vă zic că au fost foarte multe lucruri care pur și simplu l-au șocat pe Ioan, dar spre sfârșitul cărții s-a întâmplat ceva. Și uitați ce zice în capitolul 19 de la versetul 1:
„După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: ‘Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.’ Şi au zis a doua oară: ‘Aleluia! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!’ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: ‘Amin! Aleluia!’ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: ‘Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi, care vă temeţi de El, mici şi mari!’ Şi am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ‘Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.’ (care sunt faptele drepte ale sfinţilor) Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’” În cartea „Cheile Apocalipsei” scrie că Ioan a fost terminat, pentru că Domnul Isus a venit pe pământul ăsta și scopul pentru care a venit a fost nu doar să mântuiască oamenii. Scopul Lui era mult mai înalt decât atâta. Trebuia să apară o mireasă pentru Fiul Său Preaiubit. Și în sfârșit, după toate tribulațiile, după toate problemele din Cartea Apocalipsei, după „vai, vai” de trei ori; „vai de voi pământ și mare”, „vai de voi”, dintr-o dată, la sfârșit, au apărut cuvintele de laudă. „Soția s-a pregătit”. Apoi zice că Ioan a fost așa de bucuros că s-a aruncat la picioarele îngerului. Nu trebuia să facă lucrul acesta; nu trebuia să se închine îngerului. Dar a avut o foarte mare bucurie în inimă că, în sfârșit, planul lui Dumnezeu s-a realizat.
Deci între acest eveniment descrie aici și ceea ce scrie la Apocalipsa 21:2 „Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei”, sunt o mie de ani. „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Aici, la ospățul nunții Mielului erau doar aceia care au fost recompensați și au ajuns în împărăție. Dar, la sfârșit, când Dumnezeu va lucra și va schimba și va disciplina, adică ceea ce ce găsim la capitolul 21, aceasta este împlinirea tuturor lucrurilor. Din Noul Ierusalim vor face parte toți, inclusiv cei din Vechiul Testament.
Dar problema este, „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Știți ce s-a întâmplat când fecioarelor înțelepte li s-a deschis ușa și au fost poftite în sala de nuntă. Asta înseamnă că viața noastră trebuie să fie dedicată Domnului. Să nu pierdem din fața ochilor noștri această nădejde pentru care El ne-a chemat. Să nu trăim cumva fiind absorbiți de lucrurile acestei lumi și lucruri mai importante să ocupe viața noastră. O grămadă de lucruri pot fi. Mă gândesc, de exemplu la acest mare fotbalist, Ronaldo ce mulți bani are. Avea faimă, avea tot ce voia, dar s-a dus într-un stat arab ca să câștige și mai mulți bani. Dar de-ți trebuie atâția bani? Pentru că în spatele luxului, știți cine stă? Balaur! Nu mai ești mulțumit cu ce ai; trebuie mai mult; trebuie să schimbi; trebuie să faci. Balaurul este în spate! Și când oamenii vor zice „pace, liniște”, dintr-o odată ceva se va întâmpla și nu va mai fi chip de scăpare, va fi prea târziu. Unde este comoara ta, acolo este și inima ta. Nu căuta să spui tu altceva, pentru că dacă comoara ta este acolo unde este Domnul, atunci vei căuta și vei face tot ce poți ca să fii acolo unde este Domnul. Unde este El? „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt eu”. Vrei tu să fii unde este El? Păi caută-i pe aceia cu care se adună El. Domnul să lucreze în inima noastră și să lucreze ca nădejdea noastră să nu fie cumva…
Cei care au fost în Efes și-au pierdut, au părăsit dragostea dintâi. Și aceasta era deja problemă. Domnul nu acceptă decât o dragoste care este motivată de dragostea pentru El. Faptele noastre trebuie să fie motivate de dragostea pentru El. Altceva nu are nicio valoare. Aceasta înseamnă mireasa Lui. „Mireasa s-a pregătit”. Ea trebuie să fie veghetoare și să aștepte ziua aceea când mirele va veni și să poată să zică: „Doamne, vino! Nu mai întârzia! Nu mai întârzia, vino!” Acest strigăt al miresei trebuie să se maturizeze.
Tată ceresc, mulțumim pentru tot ce lucrezi Tu în viețile noastre. Doamne, nu am vrea să fim din aceia care, atunci când Tu vei veni, noi să mai avem foarte multe planuri și lucruri de făcut. Ci am vrea să fim din aceia care să fim pregătiți, în fiecare zi, pentru momentul acela când Tu vei apărea. Doamne, nu am vrea ca inima noastră să fie legată de lucruri, de situații, de activitate, chiar creștină. Ci am vrea să fie legată de Tine! Cercetează Tu inimile noastre și ajută-ne să putem veni la Tine, așa cum suntem. Dorim să fim schimbați, dorim să fim transformați. Ai Tu milă de fiecare dintre noi! Și nu numai de noi, Doamne, ci să fim un imbold și pentru ceilalți creștini, cu care poate ne întâlnim, ca și ei să Te caute mai mult pe Tine. Binecuvântează-ne pe fiecare și lucrează în viețile noastre! Și-Ți mulțumim și pentru această dimineață. În Numele Fiului Tău preaiubit. Amin.