În fiecare zi oamenii aleg sau cele spirituale, sau cele pământești. Și alegând, fără să știm, ne luăm locul alături de prietenii lui Cristos sau alături de lume. Nu este atât de important ceea ce spunem, pe cât este ceea ce preferăm. Când Solomon a făcut aceea alegere importantă la Gabaon, Dumnezeu i-a zis: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta … ceri pentru tine înţelepciune … înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta” (2 Cronici 1:11-12). Nu numai ceea ce a spus a fost important, deși era drept să spună acele lucruri și lui Dumnezeu I-a plăcut că le-a spus; ci ceea ce era important era ceea ce prefera inima lui, iar Dumnezeu a văzut lucrul respectiv și i l-a dat, alături de bogății, averi și cinste, pe care nu le alesese. Ce alegem noi? Alegerea noastră ne hotărăște destinul. Nu este atât de important ceea ce simțim, pe cât este ceea ce ne propunem. Am ales partea cea bună? Am spus noi: „Orice altceva aș fi sau aș avea, vreau să fiu copilul lui Dumnezeu; să am partea de favoarea și de binecuvântarea Lui; vreau să-I fiu plăcut”? Sau am spus: „Trebuie să am acest lucru, religia poate aștepta”? Vai, Dumnezeu a văzut ce este în inima noastră și poate a spus deja: „Și-au primit răsplata”.