Intrăm în consacrare printr-un act de credință. Trebuie să primim sfințirea ca pe un dar din partea lui Dumnezeu, crezând și mărturisind că o avem. Trebuie să pășim ferm pe acest teren. De asemenea, și diavolul trebuie să știe că o avem. Când îi spunem cu îndrăzneală Domnului, la un moment dat: „Sunt al Tău”, El răspunde din înălțimile cerești: „Ești al Meu”, iar ecourile acestor afirmații se propagă pe tot parcursul vieților noastre: „Al Meu!” „Al Tău!”. Dacă îndrăznești să-L mărturisești pe Cristos ca Mântuitorul și Sfințitorul Tău, El s-a obligat să facă ca aceste adevăruri să devină o realitate. Dar tu trebuie să rămâi la protecția Cuvântului Lui puternic. Esența mărturiei este să spui ceea ce Isus a promis să devină pentru tine. Este drept să avem un cuvânt slăvit al mărturiei. Dumnezeu vrea să ne punem pecetea pe promisiuni și să ne ridicăm mâinile recunoscând că sunt ale noastre. Apoi trebuie să ignorăm viața veche și să o socotim ca nemaifiind a noastră, nici chiar dacă ar reveni să ne tulbure din nou. De fiecare dată când se arată, spune: „Aceasta este din lumea de jos. Eu stau în locurile cerești împreună cu Cristos”.