În binecuvântarea rostită în acea de-a doua rugăciune din Epistola către efeseni, apostolul combină aceste două cuvinte preferate ale sale: „abundență” (gr. perisseuein) și „super” (gr. hyper), formând astfel un nou cuvânt, pe care apoi îl întărește prin adăugarea unui alt cuvânt (gr. ek): „Iar a Celui ce poate să facă abundent mai mult, dincolo de orice măsură (gr. Hyper-ek perissou) decât cerem sau gândim noi … a Lui să fie slava în Biserică și în Cristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3.20). Probabil că ne putea apropia de înțelesul uluitor de bogat și profund al cuvântului grecesc traducându-l astfel: „Abundând mai mult, nemăsurat”, „Cu mult dincolo de orice măsură”, „Mai mult decât dând pe deasupra”, „Cum mult mai mult decât orice am avea nevoie, nemăsurat mai mult decât atât”
Dumnezeu nu vrea numai să-ți umple ochi vasul vieții tale. Nu vrea nici măcar să toarne din plinătatea binecuvântărilor Lui până acolo încât să ajungă să dea pe deasupra. Nu, nici măcar expresia „a da pe deasupra” nu este suficientă. Dumnezeu ne face să ne revărsăm cu mult mai mult. O astfel de „super-măreață” mântuire ne este dată în Cristos.
Şi acum, cititorul meu, privește la propria ta experiență în lumina acestor posibilități oferite de Dumnezeu. Oare nu trebuie să ne smerim înaintea Domnului – tu și eu – şi să fim rușinați că am băut aşa de puțin din aceste izvoare? Cât de des ne asemănăm cu un cerşetor nechibzuit care stă înaintea unui binefăcător bogat cerând niște daruri pe care acest om generos i le-a oferit și înmânat deja! Şi totuşi, în același timp, cerşetorul își plânge starea nenorocită, îşi deplânge sărăcia, imploră şi imploră, dar nu-şi întinde mâna ca să ia darul care demult i-a fost pus înainte; de fapt imediat ce a început să ceară! Prin urmare cerşetorul continuă să se plângă, iar binefăcătorul continuă să-i ofere; dar în ciuda tuturor cererilor, pe de o parte și a dorinței de a oferi, pe de altă parte, situația rămâne neschimbată. Ce diferit ar sta lucrurile dacă am adopta atitudinea credinței: „şi dacă ştim că ne ascultă, orice l-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:15). Acest lucru, însă, nu poate fi experimentat decât privind la Cristos, printr-o credință autentică.
Totuşi, din momentul în care ne întoarcem privirile de la Cristos, experimentarea plinătății Sale încetează. Nu mai este putere de a învinge. Lucruri care, în lumina veşniciei n-au nici o valoare, devin importante pentru noi. Atunci, puterea amăgitoare a păcatului ne vrăjeşte. Și dacă nu suntem onorați și respectați așa cum ni se pare nouă că ni se cuvine, dacă voința noastră proprie, dorința noastră de a poseda, simțământul propriei noastre importanțe nu sunt suficient satisfăcute, atunci alunecăm în păcat. Suntem foarte uşor ofensați, nu mai avem dragoste, suntem umpluți de o mentalitate pămâtească sau devenim morocănoşi şi îngrijorați. Din cauza faptului că nu privim la Cristos am pierdut simțul măsurii. Centrul de greutate a fost schimbat; nu mai este în Dumnezeu, ci în noi înşine. Ne-am rătăcit pe cale pentru că ne-am pierdut simțul direcției în Cristos.
Numai un singur lucru ne poate ajuta când suntem în această stare: să ne întoarcem din nou privirea la Isus Cristos. Să ne pocăim şi să ne smerim înaintea Lui, iar apoi să continuăm cu statornicie să ne uităm tintă la El. Acest lucru ne purifică şi ne restabilește. Numai această atitudine a minții aduce cu sine creştere în har şi o sfințire fericită și binecuvântată.
Un rege a vizitat, odată, un oraș din vestul Europei. Străzile erau ticsite de oameni. În prima linie, așteptându-l pe oaspetele regal, era şi o mamă cu băiețelul ei. Într-un final, acesta a ajuns şi a trecut pe acolo cu tot alaiul curții sale. Totul s-a întâmplat relativ repede. Deodată, tânăra mamă şi-a întins brațul și, plină de entuziasm, a arătat înspre rege ca fiul ei să-l poată vedea și a strigat cu glas tare: „Uită-te la el şi nu-l uita cât vei trăi!”
Ce atitudine avem noi față de Cristos, Împăratul împăraților? Să luăm aceste cuvinte ca motto al vieților noastre: „Uită-te la el şi nu-l uita cât vei trăi!” Să privim țintă la Isus! El este Salvarea noastră, Ajutorul nostru, Modelul nostru şi Tăria noastră.